În fiecare an, de 1 Martie, oferim și primim mărțișoare, obicei pe care îl asociem cu începutul primăverii, dar și cu celebrarea eternului feminin. Semnificațiile acestei sărbători sunt mult mai profunde, cu rădăcini adânci în tradițiile noastre populare.
Ce este mărțișorul ?
Mărțișorul este un mic obiect de podoabă legat de un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu, care apare în tradiția românilor și a unor populații învecinate.
Mărţişorul constituie un obicei străvechi. Iniţial era confecţionat de femei şi oferit în familie şi în comunitate, dăruit în principal persoanelor de sex feminin, având rolul de a aduce protecție, noroc, prosperitate, celui care îl poartă. Astăzi, mărțișorul, chiar dacă nu mai este confecţionat de femeie în casă ci este cumpărat, a rămas neschimbat, iar valorile și semnificaţiile lui iniţiale sunt încorporate în el. De remarcat că în unele zone din Moldova şi Transilvania este dăruit şi bărbaţilor.
Mărţişorul/Marţul/Mărţugul/Mărţiguşul tradiţional este o amuletă alcătuită dintr-un bănuţ de argint, prin care trece şnurul ale cărui culori simbolizează: albul – puritatea începutului, roşul – vitalitatea (sănătate, frumuseţe sau iubire), dar şi victoria soarelui asupra frigului, renaşterea naturii. Se poartă la mâna stângă sau în piept, aproape întreaga lună, după care se leagă de ramura înmugurită a unui pom roditor.
Așa cum aflăm de pe pagina Institutului Național al Patrimoniului https://patrimoniu.ro/ Mărţişorul a fost înscris de UNESCO, în anul 2017, în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii în urma candidaturii unui dosar multinaţional (România, Bulgaria, Macedonia, Republica Moldova).
Origini și răspândire
Originile mărțișorului nu sunt cunoscute exact, dar prezența sa atât la români cât și la bulgari poate fi considerată ca datorându-se substratului comun daco-tracic Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum cca. 8.000 de ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât
Se mai consideră, de asemenea, că sărbătoarea mărțișorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte . Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației
Numele mărţişorului este legat de denumirea lunii martie care provine din latinescul Martius. Această lună este asociată cu momentul revigorării naturii, al trezirii la viață și al unui nou început, atât în plan practic, cât și simbolic. Obiceiul confecţionării şi purtării mărţişorului este cunoscut la o mare parte a populațiilor din Răsăritul Europei, la români, aromâni, bulgari, macedoneni, albanezi, greci și găgăuzi.https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83r%C8%9Bi%C8%99or
Legende ale Mărțisorului
Există mai multe legende ale mărțișorului, una dintre cele mai populare fiind legenda „Voinicul care a eliberat Soarele”.
Se spune că Soarele a luat chipul unui băiat tânăr și frumos și a coborât într-un sat la horă. Acesta însă a fost răpit de un zmeu și închis într-o închisoare. Întreaga lume s-a întristat: păsările nu mai cântau, izvoarele s-au oprit din curgere, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu avea curajul să îl înfrunte pe zmeu. Într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze Soarele. Se spune că drumul tânărului a durat 3 anotimpuri: vara, toamna și iarna. Într-un sfârșit, acesta a ajuns la castelul zmeului și au început lupta. S-au luptat ei zile în șir, până când zmeul a fost înfrânt. Slăbit de puteri și rănit, tânărul voinic eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind din nou lumea.
Drept urmare, natura a reînviat și oamenii s-au bucurat. Tânărul voinic însă nu ajunse să vadă primăvara. Fiind rănit, sângele lui roșu se scurse pe zăpada albă. Când zăpada se topi, răsăriră din pământ flori albe: ghioceii, vestitorii primăverii. De atunci, oamenii împletesc două fire: unul alb și unul roșu și le oferă celor apropiați.
Credințe populare despre Mărțișor
În credinţa populară, Mărţişorul are o funcţie magică, protectoare într-un prag important – primăvara şi o funcţie festivă, care marchează o dată importantă din calendarul popular, căci el este supranumit Cap de primăvară. Mărţişorul se prindea în coarnele animalelor sau la intrările în gospodărie, în casă sau în grajd, în credinţa că poate asigurara sănătatea în anul agrar ce urma.
Mărţişorul are o semnificaţie afectivă aparte, de împărtăşire a bucuriei începutului primăverii şi de comunicare a sentimentelor pentru persoanele cărora li se dăruiesc mărţişoare. Funcţia principală a mărţişorului era iniţial aceea de amuletă care trebuia să-l protejeze pe purtătorul său de forţele rele în perioada periculoasă, de trecere, a începutului primăverii, aducându-i, totodată, sănătate, frumuseţe şi noroc. Astăzi semnificaţiile principale ale Mărţişorului sunt de natură simbolică. În șnurul pe care îl purtăm pentru a ne aduce noroc și prosperitate se împletesc două semnificații – lumina și viața: albul reprezintă lumina, puritatea, candoarea, iar roșul semnifică viața, fiind expresia sângelui.
În prezent, mărțișorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belșug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă mărțișorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României și Moldovei, pomii sunt împodobiți de mărțișoare. În Dobrogea, mărțișoarele sunt purtate până la sosirea cocorilor, apoi aruncate în aer pentru ca fericirea să fie mare și înaripată.
