Data de 18 martie 1906 marchează începutul unei noi ere în istoria aeronauticii : românul Traian Vuia a dovedit că un aparat mai greu decât aerul se poate ridica de la sol şi zbura prin mijloace proprii. Vuia a dat aripi, la propriu și la figurat, omenirii, deschizând un drum nou, pe care alții nu îndrăzniseră nici măcar să și-l imagineze. Dar nu i-a fost deloc ușor….
Credința mută munții…
Atunci când citești povestea vieții lui Traian Vuia și a invențiilor sale, îți vine în minte celebra sintagmă ,,credința mută munții „. Mai exact, face să se ridice în aer și să zboare un aparat mai greu decât aerul, când toată lumea consideră că acest lucru este imposibil! Și nu vorbim de lumea de rând, ci de oameni de știință: chiar Academia Franceză, la care Vuia prezentase proiectul îi comunicase: ,,Problema zborului cu un aparat care cântărește mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată și nu este decât un vis.”
Un vis… dar un vis frumos, la care Vuia nu a renunțat, iar credința sa l-a ajutat să izbândească. Bineînțeles, vorbim aici despre credința în propriile idei și convingeri științifice, despre perseverența în atingerea scopurilor și munca asiduă. Toate acestea l-au caracterizat pe Vuia, iar din această perspectivă, el este nu numai un pionier al aeronauticii mondiale, ci și un reper uman, un simbol al faptului că nu trebuie să renunți la visurile și credințele tale, ci trebuie să lupți pentru ele, indiferent ce cred sau spun ceilalți.
Pasiunea lui Traian Vuia pentru zbor a început din copilărie
Traian Vuia s-a născut în 1872 în satul Surducu Mic (astăzi Traian Vuia, jud Timiș). Încă din școala primară a manifestat un viu interes, chiar o atracție irezistibilă pentru zbor. El avea o adevărată pasiune pentru zmeie, le cerceta și manevra cu atenție, încercând să construiască unele mai performante. Mai târziu, în gimnaziu și liceu, este pasionat de mecanica aplicată și de fizică, trecând la nivelul următor de înțelegere a zborului zmeilor, respectiv forțele care acționează la lansarea și menținerea lor în aer, condițiile de echilibru, etc.
Pasiunea sa îl determină să se înscrie, în 1892, la Politehnica din Budapesta, unde urmează, timp de un an, cursurile secției Mecanică, la seral. Din păcate, neputându-se susține financiar, renunță, se înscrie la Drept și lucrează la unele birouri de avocatură. Își va lua doctoratul în Științe Juridice, dar se va întoarce mereu și mereu la pasiunea sa, zborul.
Un proiect utopic și un inventator încăpățânat
După facultate, Vuia continuă să studieze problema zborului uman și începe să-și construiască primul aparat de zbor, pe care-l numește aeroplan-automobil. Iarăsi, lipsa finanțelor îl oprește din drum, iar tânărul decide să plece, în anul 1902, la Paris, unde speră că va găsi susținători. Din păcate, este întâmpinat peste tot cu scepticism. Academia de Științe de la Paris, unde Vuia își își susține teoria că se poate zbura cu un aparat mai greu decât aerul, îi respinge proiectul, cu motivația că ar fi prea utopic : ,,Problema zborului cu un aparat care cântărește mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată și nu este decât un vis.”
Traian Vuia nu se dă bătut, nu renunță la proiect și se înscrie pentru un brevet, care îi este acordat în 1903. Invenția brevetată se numește aeroplan automobil.
Primul zbor al lui Traian Vuia, începutul unei noi ere
Vuia începe construcția aparatului său, perfecționând planurile originale la care lucrase înainte la Lugoj. În toamna lui 1904 începe să-și construiască și un motor, invenție personală, obținând un brevet și pentru aceasta. Reușește să termine toată partea mecanică în februarie 1905, iar în decembrie se montează motorul, aparatul fiind gata.
Aparatul de zbor va fi numit numit Vuia I, poreclit Liliacul, din cauza formei sale. Avea o greutate totală de 250 kg, o suprafață de susținere de 14 m² și un motor de 20 CP. Primele experimente au început în anul 1905, ca pe un automobil, cu aripile demontate, pentru a căpăta experiență în manevrarea lui.
Pe 18 martie 1906, înl localitatea Montesson de lângă Paris, aparatul Vuia I a zburat pentru prima dată. După o accelerație pe o distanță de 50 de metri, aparatul s-a ridicat la o înălțime de aproape un metru, pe o distanță de 12 metri, după care paletele elicei s-au oprit, iar avionul a aterizat.
Astfel, românul Traian Vuia efectua primul zbor din lume al unui aparat autopropulsat mai greu decat aerul, rămânând în istorie ca inventator și deschizător de drumuri în domeniul aeronauticii. De aici încolo, totul era posibil…
Acum, la 118 ani distanță de acest prim zbor al lui Vuia, când vedem cât de mult a progresat aeronautica și ce ,,minuni” sunt posibile, când noi înșine străbatem lumea pe calea aerului, se cuvine să ne plecăm în fața acestui om de geniu, pasionat al zborului, inventator și inginer de excepție.
Citește și: VIAȚA DE POVESTE A UNEI PRINȚESE, FASCINANTA MARTHA BIBESCU
