Jocknews: Continui să mă întreb dacă am fost naiv sau prost sperând, în urmă cu zece ani, că ne va fi bine cu Iohannis preşedinte. Căci, la nici un an după alegeri „realităţile iohanniste” şi „priorităţile revoluţionare” ale noului prezident m-au adus cu picioarele pe pământ. Şi ele nu erau decât începutul. De aceea îmi fac „mea culpa, mea maxima culpa”.
Dar, să ne readucem aminte. Sunt aproape zece ani de atunci, de când le-am prins „în condei” (<<….>>).
<< Guten Morgen, Herr Klaus! Herr Klaaaus, Guten Mooorgen!
- Bună dimineața, domnule Klaus! Domnule Klaaaus, bună dimineațaaa!
Eh, e de înţeles, oboseală mare, până te acomodezi cu capitala, până te obişnuieşti cu naveta, până te deprinzi cu sâcâitorii şi obositorii tăi consilieri, până te aclimatizezi cu aerul rarefiat din sferele înalte ale Cotrocenilor….
Herr Klaaaus, schlafen Sie, schlafen Sie sehr gut, nicht wahr?
– Domnule Klaaaus, dormiţi, dormiţi foarte bine, nu-i aşa?
Până la urmă, pentru cineva care vrea să stea la Cotroceni 10 ani, primii doi ani pot fi consideraţi drept o „dimineaţă” pe scaunul prezidenţial.
Toţi „cârcotaşii cârcotesc” pe la colţuri că Herr Präsident nu vorbeşte. Ba, poate că „spricht” omul, dar în somn, că încă doarme.
Şi între două partide de somn, aşa, între somnul superficial şi somnul profund, mai face câte o vizită la Sibiu, mai una la Bruxelles…Şi după un somn atât de obositor, merge şi el, ca tot omul, în concediu de odihnă prin Texas. Sau Miami. Mă rog, pe acolo, prin Americi, printre străini, departe de casă şi de cei dragi.
Nu vă mai legaţi de Herrn Präsidenten. Face şi el ce poate. Şi, uite, că poate.
„A fost nevoie să moară oameni”, cum bine a zis Domnia Sa, ca să-l schimbe pe fostul premier. Care, de fapt, s-a schimbat singur, că de vreo şase luni nu mai dădea pe la guvern şi căuta un motiv s-o întindă. Avea întindere la picior.
Şi uite-aşa a venit „guvernul meu” cum bine zicea Domnia Sa, format din tehnocraţi.
După somnul pe partea stângă a sosit rândul somnului pe partea dreaptă.
Au plecat plagiatorii lor şi au venit plagiatorii noştri. Apolitici, îşi zic ei, manipulator. Nu, tehnocrat nu înseamnă şi apolitic. Poate însemna, însă, aservit. Dar ce mai contează?
Nu pot să-l uit în campanie pe Herrn Präsidenten: „Să fim bărbaţi, domnule Ponta!”.
Priveam către Domnia Sa ca un posesor de veche Dacie către un posesor de nou BMW. Cu respect. Cu speranţa că vom ajunge în viaţa asta şi nu în cea de apoi să schimbăm acest hârb de ţară cu una nouă, performantă.
Credeam că e un avantaj să vorbeşti nemţeşte cu Doamna Merkel, faţă de predecesorul, care vorbea marinăreşte.
Speram să-i copiem pe nemţi. Să facem şi noi o conductă de gaze dinspre Rusia, pentru noi şi numai pentru noi, să luăm preţiosul combustibil la cel mai mic preţ, aşa, ca ei.
Speram ca investitorii germani să stea la coadă pentru a veni în România.
Speram să importăm cinstea şi munca de la ei şi nu să le exportăm noi hoţia şi corupţia. Dar speranţele mele s-au dovedit a fi doar vise.
Ceea ce înseamnă că, între timp, mă luase şi pe mine somnul. Mea culpa!
Aştept cu nerăbdare vremea lui Guten Tag! Poate chiar înainte de mandatul al II-lea.
Între timp, somnul (raţiunii) naşte monştri. Herr Präsident a semnat un decret pentru atribuirea titlului de „luptător cu rol determinant în revoluţie” pentru un număr de aproape 1000 persoane. Noaptea minţii, nu?
Hallöchen, Herr Klaus, wachen Sie auf!!!
- Bună ziua, domnule Klaus, treziți-vă!!!
Die Revolution a fost în urmă cu 25 ani. Un sfert de secol de când ne minţim că ne-am luptat cu terorişti invizibili, de când am învins comunismul, instalându-i la putere exact pe cei din linia a II-a a partidului, de când am desfiinţat Securitatea înlocuind-o cu altele 5 … şi vreţi să mai continui, Herrn Präsidenten?
Poate că eraţi puţin ocupat pe atunci cu identificarea caselor părăsite de nemţii plecaţi definitiv în Germania – adevărate chilipiruri, nu? – şi nu sunteţi la curent cu mersul evenimentelor.
În Piaţa Universităţii, în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, atunci când s-a înclinat balanţa împotriva dictaturii, atunci, în Piaţa Universităţii au fost 17 persoane.
Ele sunt ceea ce denumim astăzi „luptător cu rol determinant în revoluţie”.
Ele au întreţinut flacăra vie a luptătorilor cu rol determinant de la Timişoara.
Din 22 decembrie vorbim de mase. Mase de manevră. Mase de manipulare. Mase de proşti care s-au împuşcat între ei, crezând că fac ceea ce era deja făcut.
Wachen Sie auf, Herrn Präsidenten!!!
- Treziți-vă, domnule președinte!!!
Am sperat că odată ajuns la Cotroceni veţi cere finalizarea dosarului Revoluţiei. În numele Revoluţiei au fost asasinaţi oameni nevinovaţi de către cei cu diplome de revoluţionar.
Am sperat că veţi cere ca dosarele tuturor „revoluţionarilor” să fie luate la puricat. Vă garantez că 90% dintre acestea sunt false, pe baza a doi „martori”. Doi câte doi şi încă un revoluţionar, pe bandă. Altele, pe bani. Cred că este suficient să lecturaţi cine sunt „revoluţionarii”, ce au preluat puterea în structurile locale de conducere. Să vă spun că sunt răniţi ori urmaşi ai celor ucişi în acele evenimente care, deşi declaraţi drept revoluţonari, nu au putut intra în posesia acelor drepturi? Ia urmăriţi Dumneavoastră cine a primit hectarul de teren şi unde? Cine a primit spaţii comerciale şi şi-a făcut firmă fără a mai plăti impozite?
De la Cibin la Dâmboviţa
Herr Präsident, eu cred că aţi băut apă de la robinet. Ştiţi, doar, poezia:
Cibinu-i apă sfinţită.
Dâmboviţa – otrăvită!
Dacă de la apă vi se trage, atunci mă aştept ca în curând să mai faceţi şi o armată de generali, deşi nu am câştigat nici un război, niscaiva chestori tehnocraţi pentru merite deosebite într-ale plagiatului (şi să nu uitaţi să-i mai daţi un grad şi femeii „de serviciu” de la Interne, care-i făcea frecţie Interesului Naţional, pentru a-i diminua riscurile şi ameninţările, pe când era în baia cu clăbuci).
Poate o invitaţi şi Dumneavoastă pe doamna Udrea la Cotroceni, că tot ştie drumul, de pe vremea lui Băse. Învitaţi-o în calitate de expert, cum a făcut domnul Dîncu, vicepremieru lu’ premieru’ Cioloş….Cioloş – şeful lu’ „guvernul meu”.
Cât despre expertiza doamnei în cauză, ştiţi că, aşa cum declara într-un interviu chiar ea, a fost sil(u)ită de subordonaţi să-şi dea doctoratul cu tema….nu contează, nu mai ştie titlul dar e ceva cu Marea Neagră…şi tot subordonaţii au sil(u)it biata femeie să obţină nu ştiu ce grade universitare care i-au creat obligaţia să predea dreptul la Titulescu…sau Cantemir…nu se ştie exact unde, că au intrările apropiate. Dar de expertă, e expertă… în absorbție. Desigur, de fonduri.
Dacă veţi confirma – prin astfel de fapte – că nu mai beţi apă din Cibin şi aţi prins gustul otrăvit al celei de Dâmboviţa, atunci nu vă mai salut ca la Sibiu, că şi eu beau apă din Dâmboviţa. Deci…
Gutu-te-n morgen să te gut, Herr Klaus !!! >>
O poveste nefericită cu final fericit
Am încheiat articolul din urmă cu aproape zece ani cu un salut pe care tot românul l-a înţeles, fără să ştie germana.
Au fost zece ani ca o poveste de groază, zece ani de sfidare, aroganţă şi jaf prezidenţial. O poveste urâtă (de popor), dar care are final fericit. Pentru că, din fericire, Werner Klaus nu mai poate candida şi pentru un al treilea mandat.
Citește și: Mea culpa, mea maxima culpa – partea I
