SadNews: Poate cei mai tineri nu ştiu, dar eu am trăit vremuri ca cele ce se prefigurează în zilele noastre. Pe atunci se numea „democraţie populară”.
Să nu uităm niciodată
Au fost anii negri când ţi se spunea cât să mănânci, ce să vorbeşti, unde să mergi, cum să fii tuns şi cât de mult trebuia să-l stimezi pe „iubitul conducător”. Pe cel ales şi reales, de câte ori voia el.
În anii ’70, pătrunşi de patriotism doar pentru că Ceauşescu se opunea imperiului sovietic, poporul a acceptat umilinţele regimului comunist. Asta şi pentru că tot „Apusul” nu mai ştia cum să-i ţucălească şi să-i plimbe cu caleaşca regală pe ţăranul parvenit şi pe proasta sa, „om de ştiinţă de renume mondial”.
A venit însă şi trezirea la realitate. Minciunile propagandei comuniste nu mai făceau faţă realităţii: foame, frig, lipsuri de tot felul, în totală contradicţie cu starea potentaţilor vremii – clica ceauşistă.
Vrând-nevrând, poporul s-a trezit.
„Mămăliga” a început să fiarbă.
Înţelegerea de la Malta, între marile puteri, l-a lăsat pe Ceauşescu ,,în offside”, defazat față de mersul istoriei, pe care nu putea să îl priceapă.
În acest timp, mămăliga clocotea şi clocotea, până a explodat şi a dat pe dinafară.
Ce a urmat se ştie. S-a întâmplat chiar de Crăciun.
Am pus-o de mămăligă
Cu nişte aleşi şi realeşi de câte ori vor ei, dar din ce în ce mai proşti, istoria se repetă. Acum se numeşte „democraţie europeană”.
Au fost ani de speranţă, când românii au fost călcaţi în picioare de mineriade, minţiţi de noua clasă politică despre beneficiile Caritas, FNI, Bancorex şi alte hoţii şi combinaţii inflaţioniste, care au creat o falie între majoritatea populaţiei şi potentaţii vremii.
Românii au acceptat docili noua democraţie, cu speranţa că vom avea „o ţară ca afară”. Asta şi pentru că tot Apusul ne lăuda parcursul european şi euro-atlantic, primindu-ne în marea lor familie UE şi NATO.
Dar, din nou, am pus-o de mămăligă. Nu poate crea Apusul cât putem distruge noi. Democraţia reală a fost înlocuită cu democraţia dâmboviţeană, care a adunat toate zoaiele Levantului şi le-a întrupat în aleşii ţării.
Cât de prost să fii ? Mămăliga fierbe la foc mocnit.
Nu se mai vrea reprezentată de cei mai proşti preşedinţi, de cei mai proşti parlamentari, de cei mai proşti primari şi nici condusă de cei mai proşti guvernanţi. Căci „performanţa” de a fi printre ultimii în UE, chiar în urma unor state ex-sovietice, este greu de egalat. Trebuie să fii prost patentat pentru asemenea contraperformanţe.
Cât de „dus” (în excursii) să fii, să numeşti un premier care cumpără vaccinuri cât pentru populaţia Germaniei şi a Franţei, la un loc? După care „pune capacul peste mămăligă”, arestând la domiciliu un popor întreg.
Cât de „european” să fii, să sfidezi democraţia şi să impui un militar în fruntea unui partid? Ne îndreptăm spre Europa de Vest sau spre Burkina Faso?
Cât de „bine intenţionat” să fii, să numeşti nişte premieri paraleli cu economia, finanţele, educaţia, sănătatea, cultura, paraleli cu viaţa românilor?
În timpul ăsta, mămăliga fierbe.
Mulţi, da’ proşti
Mămăliga s-a săturat de proşti. Orice ţăran ştie că polenizarea porumbului nu e viol. Mai puţin Ciucă, cel care pune un poliţist ministru la Agricultură. Semn că prostovanul Zăroni, ministru în anii ’50, „a făcut pui”.
Alt premier, alt Zăroni pus la Agricultură. Un Don Quijote de La Mancha care se luptă cu gândacii şi face o firmă „de stat”(Unirea), sursă de căpătuială şi corupţie. Iar succesorul ţine şi el aproape de Zăroni dând citate din Ceauşescu, deşi despre beneficiile deltei se ştia de pe vremea lui Tutankhamon, iar irigaţii se făceau în Sumer, cu 6000 de ani înainte de Hristos.
Când, însă, ai premieri cu IQ-ul plecat la plimbare, nu te mai miri de nimic.
Aşa te trezeşti cu un ministru al muncii din judeţul cu cei mai mulţi şomeri, cu cei mai mulţi asistaţi social şi cu cei mai puţini cetăţeni dispuşi să muncească. E Ministerul Muncii sau al Nemuncii?
Constaţi că România educată se face dând burse la repetenţi cu medii de unu şi doi.
Şi exemplele ar putea continua pentru că acolo, în fruntea ţării, sunt din ce în ce mai mulţi. Mulţi da’ proşti.
Într-un final, marii bărbaţi de stat, marii candidaţi, marii favoriţi se uită pierduţi, ca viţelul la poartă nouă, cum ratează alegerile şi nu pricep ce se întâmplă.
Dau vina pe TikTok, o platformă pe care o utilizează şi preşcolarii, şi nu înţeleg de ce lumea se uită acolo şi nu la canalele pupincuriste de televiziune unde ei şi-au vărsat banii.
La foc mic
Istoria se schimbă, îşi urmează drumul, iar politicienii noştri rămân defazaţi.
Lumea este în mişcare, redescoperă adevăratele valori, cele moştenite de la Grecia antică, de la Roma antică, cele ale Renaşterii, ale Revoluţiei franceze, ale mişcărilor paşoptiste ori de eliberare naţională.
Globalismul proletcultist, marxist şi neo-marxist, a picat în desuetudine, globalismul capitalist se redefineşte preluând sloganul „prin noi înşine”, în timp ce politicienii români vor stabilitate. Stabilitate în prostie, stabilitate în corupţie, stabilitale în jaf, stabilitate în sfidarea poporului.
În timpul acesta, mămăliga fierbe la foc mic. Şi fierbe. Şi nu se ştie când explodează, pentru că mămăliga nu are minte, nu are strategii, nu are lideri. Explodează pur şi simplu.
Ca-n ’89. În noiembrie, „reales, la al „n”-sprezecelea Congres”, iar în decembrie „ales” în faţa plutonului de execuţie.
Explodase mămăliga
Mafia politică de astăzi se agaţă de putere precum Ceauşescu. Oare vrea să abandoneze puterea tot ca el?
Repet, mămăliga n-are minte, n-are strategii, n-are lideri, nu judecă, doar se supără. Iar când explodează, e supărare mare.
Foto: Abgar Baltazar – Ţărani (ulei pe pânză)
Citește și: Schengen – o poveste cu tâlc
