JokeNews: Istoria (sau isteria) dâmboviţeană consemnează succesiunea la „tronul” României petrecută în ultimul deceniu şi ceva. A fost, pentru început, Klaus I Ghinionistul. A urmat Werner al II-lea Călătorul. În sfârşit, călcând pe lângă constituţie, ne-am pricopsit cu Iohannis al III-lea, zis Demolatorul.
Casa de Bourbon versus Casele din Sibiu
Casa de Bourbon l-a dat Franţei pe Ludovic al XIV-lea, care a domnit 72 de ani. Suntem deci, profund îndreptăţiţi să sperăm că Iohannis al III-lea va stabili un nou record, că-casele din Sibiu „e mai multe” ca-casa de Bourbon.
Şi, ca orice neamţ gospodar, pe lângă case, pe lângă vila cu trei găuri, şi-a mai tras şi o curte, de fapt, o ogradă plină cu orătănii ce-i ciugulesc din palmă şi câteva dobitoace domestice.
După ce le-a furajat ca lumea cu legea fundamentală şi le-a lăsat să rumege câţiva ani, dobitoacele tot dobitoace, şi-au băgat copitele în constituţie. Aproape că-ţi vine să-l citezi pe Klaus I : Ghinion!
Iohannis al III-lea, Demolatorul nostru drag,
nu fi ca-Klaus I Ghinionistul!
Îl mai ţineţi minte pe Klaus I Ghinionistul?
Dom’le, neamţul – tot neamţ: corect, cinstit, fără ascunzişuri…
„Să fim bărbaţi…!” El nu făcea pe prostul. Se comporta natural.
Privea în gol Herr Präsident şi gândea. „Unde eşti, Guvernul meu? Unde eşti, Parlamentul meu? Unde eşti, partidul meu? A propos, care mai e partidul meu? Toţi m-au părăsit. Am rămas singur. Singur, singurel, eu şi Serviciile mele.”
Câte un aghiotant îi dădea, discret, un ghiont: „- discursul… discursul…”.
Atunci începea să vorbească. Rar. Nu uita ce i-a spus Prinţesa Carmencita: „Klaus, dragule, ţucu-ţ-aş năsucul tău borcănat! Ţine minte ce-ţi spun: gândeşte profund când vorbeşti, să nu zici prostii. Traduci în română şi, dacă ţi-e greu direct, traduci în engleză, aşa cum te-am învăţat eu la Miami. Adică desfaci cuvintele compuse din germană în mai multe şi mai mici în limba engleză şi din engleză în limba română, că-i mai uşor. Să nu mă faci de cacao, că râd elevii de mine!”
Între două idei, Präsidentul nostru făcea câte o grimasă ce ar fi trebuit să fie zâmbet. Ziceai că se screme. Pentru cine nu cunoaşte, atunci era momentul greu când desfăcea cuvintele din germană şi le traducea în engleză. Şi între două grimase mai făcea o pauză. Pentru traducerea din engleză în română. După care se crispa şi zicea (tot rar): Ghi-ni-on!!
Dom’le, neamţul – tot neamţ: drept, în poziţia de drepţi în faţa Angelei Merkel. Cu câtă demnitate spunea el, ferm şi bilingv, „Am înţeles, să trăiţi!”. Bărbat adevărat! Om de stat! De stat degeaba, se înţelege.
Dom’le, neamţul – tot neamţ: corect, cinstit, fără ascunzişuri: n-a pretins niciodată că ar fi deştept deşi ştia că nu e!?
Iohannis al III-lea, Demolatorul nostru scump,
nu fi ca Werner al II-lea Călătorul
Îl mai ţineţi minte pe Werner al II-lea Călătorul? Spre deosebire de Klaus I Ghinionistul, el n-a mai stat ,,drepţi” în faţa Angelei Merkel. Nu!
El a stat în poziţia de drepţi în faţa Ursulei von der Leyen, ceea ce-i cu totul altceva. Să nu uităm că Ursula ne-a salvat de la pierzanie, dându-ne vaccinuri cât să le punem şi pe pâine, în loc de miere. Şi asta numai datorită lui Werner al II-lea Călătorul.
Cum a salvat el ţara de majoritatea toxică PSD-UDMR care voia să acorde autonomie Ţinutului secuiesc! Aproape că am trăiri orgasmice când mi-l reamitesc cu celebra lui replică „jo napot kivanok PSD!”.
Noroc cu un neamţ că ne-a salvat de maghiari. Patriot adevărat! Aşa era el, modest dar suveranist adevărat!
Pasionat de schi, un sport foarte popular la români. Pasionat de golf, alt sport şi mai popular la români. Mai avea puţin şi juca şi oină.
Şi totuşi, ce nu face un preşedinte pentru ţara sa, pentru poporul său? Renunţă până şi la cele mai dragi pasiuni.
Sacrificiile unui preşedinte nu au limite. Aşa că, se suie în câte un avion privat şi o ia, lerla, prin lume, pentru a arăta şi altora ce înseamnă demnitatea de a sta drepţi şi a spune „Am înţeles!”
L-am iubit şi stimat pe Werner al II-lea, Călătorul, pentru că venea rar prin ţară.
Din păcate, o minune nu ţine la infinit şi Präsidentul nostru s-a întors.
Încurcat în fusul orar, s-a încurcat în propriile minciuni acţiuni.
Ce, credeţi că e uşor să asiguri viitorul „dinastiei” tale? Cum să aplici dictonul „seviciu contra Servicii”?
Cum să-i critici că nu te-au informat la timp de războiul hibrid când cu două zile înainte le-ai dat „o ploaie de stele” de general? „Noblesse oblige”. Apar „documente” incriminatoare, dobitoacele din ogradă rumegă îndelung, mestecă ce mestecă şi iese ce-a ieşit: anularea prezidenţialelor.
Aşa se încheie mandatul lui Werner al II-lea Călătorul, între luxul avioanelor private şi „dejecţiile bio” din ograda sa cu dobitoace şi orătănii.
Iohannis al III-lea, Demolatorul nostru iubit,
fii aşa cum eşti!
„Ce fac eu? Rămân în mandat” sunt vorbele noului Präsident după ce a demonstrat că „Demolator” e mai tare ca „Jucător”
De ce n-ar putea şi Iohannis al III-lea Demolatorul să domnească 72 de ani, cum a făcut Ludovic al XIV-lea, cu căsuţa lui de Bourbon?
Au amândoi aceleaşi pasiuni imobiliare? Au!
Doar că Iohannis nu are un imobil ci imobi-le-le. În plus, nu are un singur partid ci parti-de-le. Nu se plimbă cu un avion privat ci cu avioa-ne-le.
Agreează ambii absolutismul politic? Categoric, da!
Şi Demolatorului nostru îi place să spună „guvernul meu”, „parlamentul meu”, „serviciile mele”, „justiţia mea”, „supuşii mei”, „pana mea” (cea cu care aprobă legile lui).
Poate să-şi spună cum vrea muşchiuleţul lui? Poate: preşedinte, rege, guvernator, conducător/führer, împărat/Kaiser? Kaiser, da, numai muşchi ţigănesc, nu, că-ca minoritar tre-să ţii cu ai tăi. Şi, nici Salam săsesc, ştie el de ce.
Domnia de 72 de ani a Maiestăţii sale Iohannis al III-lea este garantată. Marii perdanţi ai ultimelor prezidenţiale n-au înţeles nimic. Tot ai lor, moţ, în frunte vor candida şi…vor pierde. Când ei pierd nu e democraţie, Vine Curtea, îşi bagă din nou copitele, iar Iohannis al III-lea mai prinde câteva luni. Şi tot aşa. Sunt destui imbecili în partidele istorice pentru ca Iohannis să doarmă liniştit ani buni.
Iar dacă cineva face gălăgie…va simţi pe propria-i piele, demokratic şi pas cu pas, şlagărul:
Eins, zwei, Polizei,
Drei, vier, Grenadier,
Fünf, sechs, alte Hex’
Sieben, acht, gute Nacht![1]
Nu, nu, fără “gute Nacht!” pentru cei gălăgioşi.
“Gute Nacht” e pentru locatarul de la Cotroceni, să se refacă şi el, săracul, între un concediu la Miami şi o vizită la piramide.
Ja, ja, ja, was ist los? Was ist das?
Ja, ja, ja, was ist los? (oh, oh, oh)
[1] Mo-Do – Eins Zwei Polizei – Muzică dance-1995
2 comentarii