Puțini știu că Cecilia a purtat toată viața un semn de recunoștință în nume. Fiind adoptată de bunicii materni pentru a-i ușura parcursul educațional, ea a ales să-și păstreze ambele nume de familie. Astfel, a păstrat numele tatălui natural (Cuțescu) și cel al bunicului (adoptiv). Această dualitate reflectă o femeie care nu și-a uitat niciodată originile. Ea a transformat o situație de familie delicată într-o identitate artistică puternică.
Povestea de dragoste din „Casa Storck”
Relația artistei Cecilia Cuțescu Storck cu sculptorul Frederic Storck nu a fost doar o căsnicie. A fost un parteneriat creativ rar întâlnit. Într-o epocă a bărbaților autoritari, Frederic a fost cel care a încurajat-o să picteze pereții propriei case, oferindu-i libertatea totală de exprimare.
Se spune că cei doi lucrau în ateliere alăturate. Comunicau prin limbajul formelor și al culorilor, transformându-și căminul din strada Vasile Alecsandri într-un templu al iubirii dedicate artei.
Cecilia Cuțescu Storck – Lupta cu prejudecățile la Academie
În 1916, Cecilia Cuțescu Storck, la 37 de ani, devenea prima profesoară la catedra de arte decorative de la Universitatea de Arte Frumoase din București. A lucrat la această catedră până în anul 1947, devenind prima femeie profesor care a fost angajată la o academie de artă, de stat, din Europa.
Momentul în care a devenit profesor a fost marcat de o tensiune mută. Colegii bărbați priveau cu scepticism prezența unei femei la catedră.
În ceea ce o privește ar trebui menționat un aspect profesional emoționant. Cecilia a avut o dăruire maternă față de studentele sale. Ea a înțeles că succesul ei este singura șansă pentru ca alte fete talentate să nu mai fie nevoite să studieze pe ascuns sau cu permisiunea specială a părinților. A fost „mama spirituală” a unei întregi generații de artiste.
Obsesia pentru „Munca” (Fresca de la ASE)
Când a lucrat la celebra frescă „Istoria Comerțului Românesc” din Aula Magna a ASE București, Cecilia a petrecut luni de zile pe schele, la înălțimi amețitoare, sfidând oboseala fizică.
Pentru ea, acea lucrare nu era doar un contract. A fost o demonstrație de forță: voia să arate că o femeie poate stăpâni arta monumentală, o sferă rezervată până atunci exclusiv bărbaților datorită efortului fizic imens.
„Dincolo de titlurile academice, Cecilia a fost o femeie a contrastelor. A fost de o delicatețe rară în gesturi, dar cu o mână de fier pe pensulă. Când urca pe schelele de la ASE sau când picta pereții casei sale alături de Frederic, ea nu așeza doar culoare pe tencuială, ci își scria propria declarație de independență. A iubit cu pasiune arta, dar mai ales a iubit libertatea de a fi ea însăși într-o lume care îi cerea să fie doar o prezență discretă.”
14 martie – 147 de ani de la nașterea artistei Cecilia Cuțescu Storck
Citește și: Rodica Lomnășan deschide noi lumi de culoare și expresivitate
6 comentarii