„Lupul va fi mereu personajul negativ dacă lăsăm capra să spună povestea”.
Nu ştiu dacă butada aparţine lui George Bernard Shaw, dar ea ascunde un mare adevăr. Suntem „bombardaţi” de tot felul de „poveşti” în care nişte „capre” dau vina pe „lup”.
Fiind şi noi parte a turmei, ne place ce spune capra şi nu observăm un detaliu. Capra nu e capră.
E un lup deghizat care, până mai ieri, sfâşia alături de întreaga haită. Şi cum oasele de ros nu-s suficiente pentru toţi lupii, unii mai evadează din haită şi se deghizează în capre.
De la o butadă la alta
Lupul nostru cu blană de capră îşi pregăteşte deja terenul pentru viitoarea vânătoare.
Va behăi multă vreme de acum încolo pentru că el ştie un alt mare adevăr dintr-o altă butadă:
„Pădurea era tot mai mică, dar copacii votau mereu pentru topor, căci coada lui era din lemn, iar ei credeau că e unul de-al lor”.
De aici vine şi expresia „coadă de topor”.
Citește și: Gloriosul drum spre zero
