În România există peste 6000 de artiști plastici, înregistrați. Dintre aceștia, ceva mai puțin de jumătate sunt femei. Cu siguranță ar fi fost mult mai mulți cei care ar fi ales acest drum, dar viața unui artist în România este foarte dificilă. Cu atât mai mult sunt de admirat mamele care au reușit să-și facă un nume ca artist plastic în România. Am ales patru doamne care au atins maturitatea artistică, active și pasionate de ceea ce fac și, la rândul lor, mame. Fie că e sculptură sau grafică, fie pictură sau critică de artă, bucuria formelor și a culorii reprezintă pentru femeile artist însăși existența lor. Artiste femei, dar și mame și-au împărțit energia, timpul și talentul între copii și ceilalți copii – lucrările lor.
La început a fost desenul…
Rodica Lomnășan – Invit privitorul să evadeze pentru un moment din realitatea cotidiană
Îndrăgostită de arte încă din copilărie, a iubit culoarea, Rodica Lomășan a dorit să facă pictură. Viața a condus-o însă spre secția de grafică de la UNARTE. Nu a regretat. Această nouă perspectivă i-a deschis noi orizonturi și chiar o gamă mai largă de tehnici care-i permit să pună culoarea în valențe pe care nu și le-ar fi imaginat.
A lucrat încă din ultimii doi ani de facultate la fostul atelier de gravură al UAP, unde gravura și litografia a cucerit-o, oferindu-i noi modalități de exprimare. Astfel, a avut ocazia să participe la multe workshopuri internaționale (ex. Centrul Internațional de Grafică Frans Masereel din Belgia sau Atelierele Fundației Prograph din Orvelte, Olanda). A lucrat chiar și grafică pe computer, 16 ani, în București și străinătate. Și această perioadă a venit, bineînțeles, cu alte și alte provocări.
Toate aceste experiențe, lucrul cu artiști gravori din toată lumea au avut darul să o conducă spre conturarea unui stil propriu, spre o cunoaștere profundă a unor subtilități artistice care o consacră ca un artist matur, ale cărei căutări, chiar dacă nu au luat sfârșit, rodesc în frumos.
Acum, Rodica Lomnășan lucrează în special în tehnici de gravură: litografie și gravură intaglio (pe plăci de cupru). Acestea presupun un volum mare de muncă, de cunoștințe tehnice și chiar ceva forță fizică. O încântă să combine tehnici de acuarelă, gravură ca, la final, să descopere surpriza acestor încrucișări.
Este mama unui tânăr care a ales tot calea provocatoare a artei – imagine, film. Acum, lucrează în Germania în zona de IT Game Design. I-ar fi plăcut să rămână în România, dar după un timp de căutări a ales drumul Europei.
Mărturisire
“Munca artistului este, până la urmă, o formă de comunicare sau o punte creată între el și lumea exterioară, exprimăm ceea ce simțim, încercând să ne transmitem, prin artă, emoțiile. Simbolurile sunt percepute de fiecare dintre noi într-o maniera personală. Fiecare piesă are o poveste în spate, legată de acele elemente cum ar fi locul de inspirație, subiectul și sentimentele pe care mi le transmit …, acestea devin ca un portal pentru accesul la o realitate interioară alternativă pe care încerc să o împărtășesc.
Explorez posibilitățile tehnicilor pe care le abordez, căutând un efect de profunzime menite să te facă să reflectezi asupra subiectului și în același timp să induc o anumită stare – practic îmi propun să creez o anumită atmosferă …
Fiecare lucrare devine o confesiune. Momentul de împlinire apare atunci când privitorul găsește căi de comunicare cu imaginea din fața lui, iar uneori chiar sunt surprinsă plăcut de reacțiile publicului. În cele din urmă, creația dă un plus de semnificație vieții și, indiferent ce stări încercăm, ori ce vremuri trăim, putem și trebuie să găsim în noi puternice și autentice resurse creatoare.”
A urmat culoarea…
Mariana Vesa Gavrilă – În așteptarea fiecărei primăveri trăiesc un prezent continuu
Mariana Vesa Gavrilă, pictoriță absolventă în 1980 Institutului de Arte Plastice ,,N. Grigorescu” (azi UNARTE). A realizat lucrări de pictură în stil modern, flamand și de artă decorativă în cadrul Muzeului Palatului Cotroceni. A condus secția de grafică a Muzeului Național de Istorie a României unde a realizat inclusiv lucrări de grafică publicitară și desen arheologic. În cei peste 40 de ani de activitate a participat la importante Saloane Naționale – expoziții individuale și de grup din București, din țară, și din străinătate (Spania, Rep. Moldova, Bulgaria, Italia, Franța).
Solară, furtunatec – senină, pictorița Mariana Gavrilă Vesa practică metisajul dintre impresionism și tașism, logodna dintre naturalismul exaltant și decorativul ,,naturizant’’ al curentului Art Nouveau.
Bucuria de a picta a fost tot timpul la concurență cu cele mai importante creații ale dânsei: cele trei fiice care, la rândul lor, lucrează acum în domeniul artelor. Ana-Maria este arhitect stabilită în Bali, Indonezia, cu fiica și soțul ei. Alexandra Gavrilescu este balerină la Opera Națională, soțul bariton, iar băiețelul lor un promițător pianist. Fiica cea mică, Irina Vesa, este și ea pianistă și compozitoare.
Nu în cele din urmă, soțul Marianei Gavrilă Vesa, Florentin Vesa este și el pictor. Iată, că pe lângă ceea ce a adus artei plastice Mariana Gavrilă Vesa prin lucrările ei, ne dăruiește în continuare din sensibilitate și emoție, prin dragostea pentru artă transmisă copiilor.
Mărturisire – arta feminină
Ne spune că motivația de a picta este data de o îndărătnicie fără margini. „Este parcă o datorie izvorâtă din adâncul meu Exterior, de dincolo de timp și spațiu, însămânțată în mine cu toate simbolurile și mesajele ancestrale de care mă minunez continuu. Singura mea calitate este starea de veghe și strădania să îmi îndeplinesc misiunea cu seriozitate și dragoste. Două lucruri sunt greu de realizat în artă: sinceritatea și răbdarea. Drumul este anevoios, dar sigur. Avem șansa de a fi unici și putem scormoni și în Noi, nu doar în sacul cu moșteniri. În ultimul timp, constat că travaliul creativ a devenit pentru mine o terapie necesară precum aerul.”
Istoricul de artă, Doina Păuleanu, caracterizează lucrările Marianei Vesa Gavrilă ca fiind „tulburătoare prin finețea cu care știe să aștearnă și să așeze culorile unele cu altele, prin finețea cu care știe să aducă armonii dintre cele mai dificile – pentru că își alege un prag înalt de dificultate în momentul în care dorește să pună laolaltă culorile. De asemenea, gradul de dificultate este văzut și urmărit chiar și în momentul construcțiilor parțiale, pentru că Mariana Vesa construiește vast, construiește bine, peisajele sale au consistență și în același timp au acel aer de finețe exemplară care rezidă dintr-o apropiere a peisajului, făcută într-o stare dintre cele mai elevate din punct de vedere al sentimentului cu care ele au fost realizate.’’
Și totul prinde formă…
Reka Csapo DUP – a împărtăși secretele artei studenților mei este o bucurie ce mă motivează să merg mai departe
Reka Csapo DUP este sculptoriță, doctor în Arte Vizuale, absolventă a Universității de Arte Plastice din București, secția de sculptură.
Dorința sa de împărtăși frumosul s-a concretizat și în cei peste 25 de ani de dascăl, fiind lector universitar în cadrul Universității de Artă din București, Catedra de Sculptură. Este membră a A.R.B.S. al Royal Society of British Sculptors, Marea Britanie. A câștigat numeroase premii naționale și internaționale, printre care: Premiul pentru turnarea metalelor la Bienala Artele Focului, București (1997), Premiul pentru sculptură, Morges, Elveția (1999), Premiul „George Apostu” (2000), Premiul „Gaudeamus”, București (2002), Marele Premiu Arte București, 2016, Premiul pentru sculptura UAP, având inclusiv o nominalizare pentru Premiul Național Constantin Brâncuși al Academiei Române.
A participat la sute de expoziții de grup sau individuale, remarcându-se prin reprezentările simbolice de profunzime, alegorii ale unor complexe tematici și concepte gnostice, religioase, mistice și inițiatice. Una dintre temele asupra căruia stăruie, în ultimii mai bine de zece ani, este Madona.
Mărturisire
‘Mamă la rândul ei, artista-antropolog tratează curajos tema maternității în artă, îmbrăcând-o într-un comentariu propriu, nu neapărat confortabil, la adresa societății contemporane. Fenomenul Madonelor negre și practica pelerinajelor religioase contemporane o interesează pe Reka Csapo Dup pentru că-i livrează cele mai bune dovezi ale supraviețuirii prin imagini a unor elemente magice, oculte, spirituale și intim devoționale sub voalarea străvezie a dogmei și cultului religios oficial,” o caracterizează Adriana Oprea, în Revista Arta.
Imaginea Madonelor este completată cu trăsături contemporane cu un comportament narativ foarte pronunţat. Spiritualizarea lucrărilor nu are doar o conotație religioasă, ci una pusă în raport cu lumea înconjurătoare.
Madonele Rekăi Csapo Dup au trăsături pierdute și texturi neregulate de non-finito, care suscită tactilități și ”grele” plăceri senzoriale. Combinații de craft și instalaționism ceramic post-studio, reprezentând metaforic mari idoli coborâți la nivelul solului, rupți în bucăți, recompuși și cusuți înapoi, reasamblați din fragmente, superbele Madone, în toată ”ruina” lor melancolică, sunt de altfel personajele perfecte care să locuiască spații post-industriale deopotrivă de ”trecute”, delabrate, tomnatece și scorojite, cum este și Combinatul Uniunii Artiștilor Plastici din București.
Deoarece arta este o reflectare a ideilor estetice şi filosofice ale societăţii dintr-o anumită perioadă, imaginea femeii se racordează la aceste cerinţe şi devine expresie a idealurilor „impuse”, esenţa spirituală a lor.
Băiatul Rekăi a rupt tradiția familiei legată de artă și a făcut un pas curajos spre științele exacte, fiind student la matematică. Mărturisește totuși că mediul în care a crescut, cu doi părinți artiști, l-a îmbogățit sufletește și l-a făcut un om complet.
Totul devine istorie…
Diana Roman – a promovat cultura, arta și istoria românească dincolo de granițele țării
Pasionată de frumos, Diana Roman a devenit critic de artă, curator independent și artist. După ce a absolvit în 1995 Academia de Artă București, secția de istorie a artei, a fost timp de 10 ani muzeograf în cadrul Muzeului Național de Artă al României (Departamentul de Artă Contemporană și Galeria Națională). Studiul artei contemporane l-a aprofundat beneficiind de o bursă din partea guvernului italian (Roma, 1997), iar în 1998 a obținut un certificat în management cultural (Institut fur Kulturwissenschaft Wien). Însă devine curator independent în 1996 când se alătură grupului ”Crinul”, primul grup de artiști tineri (Cătălin Burcea, Valentin Boboc, Francisc Chiuariu, Marian Maria, Alfred Rece ș.a.) ai scenei bucureștene a anilor 90. De atunci, activitatea curatorială a Dianei Roman s-a desfășurat atât în țară, cât și peste hotare (2019-2022, Shanghai, China).
Calitățile sale de curator au fost foarte apreciate de muzeele din Shanghai cu care a colaborat: Shanghai Art Collection Museum, MUSE&um, Cube Art Museum, dar și cu galerii precum The 8th Place Shanghai, YellowBox Museum Qingdao, ”Magic Tree” Baoding, etc.
Întreaga experiență acumulată în cele peste aproape trei decenii de activitate a avut drept rezultat participarea la înființarea (la Shanghai, în 2018) a galeriei online de artă contemporană ”ARTZ Shanghai” al cărei scop principal a fost promovarea artei românești în China. În portofoliul galeriei online se aflau în primul rând artiști români (pictori, sculptori, fotografi, ceramiști), dar și internaționali – din USA, Franța, Belgia, Australia, Venezuela.
Totodată, Diana Roman a organizat workshop-uri pentru copiii înscriși la programele educaționale din cadrul Muzeului Colecțiilor de Artă din Shanghai, prin intermediul cărora a promovat cultura și istoria României.
Are o soră geamănă, Hannah Carmen Iovitu, absolventă a acelorași școli de artă, în prezent Director la FCER-Muzeul de Istorie si Cultura al Evreilor din Romania. Diana Roman este bineînțeles și mama. Are o fiică studentă. Unde credeți…? Tot la Arte frumoase, secția grafică.
Mărturisire – nu poți critica arta feminină
În calitate de critic de artă, a fost deseori invitată să deschidă expoziții de artă contemporană, primele vernisaje fiind chiar ale colegilor studenți (pictură și design vestimentar). De asemenea, textele sale critice au fost publicate în presă, cataloage, albume, reviste începând cu 1993, iar în perioada rezidenței în Shanghai, Diana Roman a avut o fructuoasă colaborare cu platforma Wechat sino-britanică ”CNCREATE”, unde a publicat mai multe articole în limba engleză despre arta contemporană românească, chineză și internațională.
Am cochetat cu practicarea artei încă din studenție, dar am participat ca artist la expoziții de grup de puțin timp, din 2020, cea mai recentă fiind la Salonul Național de Artă Contemporană din București. Îmi place să nu mă limitez la un singur mod de exprimare, pe lângă pictură, abordez și colajul textil, colajul foto, tehnicile mixte, intervențiile digitale pe fotografie, dar și sculptura. Folclorul, tradițiile populare, sintetizarea naturii așa cum apare în obiectele de uz popular, tot acest patrimoniu cultural reprezintă sursa mea de inspirație, ne mărturisește Diana Roman.
Despre creațiile sale, criticul de artă Ana Amelia Dincă a afirmat: „Sunt foarte inedite lucrările Dianei Roman prin faptul că are o imaginație foarte bogată și poate alătura materiale neconvenționale (obiecte de uz casnic, materiale textile colate), dar și simbolicul brâu, care au o anume plasticitate și sunt așezate astfel încât imaginile să fie diferite dar să-și păstreze autenticitatea fotografică sau elementul inițial de la care artista a pornit. Diana Roman care este istoric de artă la bază, îndrăznește să fie, pe lângă activitatea desfășurată în curatoriat, și un artist plastic, probabil prin experiența vizuală acumulată a îndrăznit, în cele din urmă, să depășească acest domeniu al istoriei artei și să practice o zonă a creativității care i se potrivește și care să definească experiențele sale culturale.”
