Home » Undeva, cândva, prin Europa

Undeva, cândva, prin Europa

Gh. Dragoș
6 minute citire

Sadnews: Se apropie examenul de admitere la liceu. Emoții pentru elevi, emoții pentru părinți. „România educată” face primii pași spre încă o reformă. Să comparăm ceea ce se petrece astăzi la noi, cu ceea ce era în urmă cu jumătate de secol într-o țară apuseană, pe când eu eram profesor la Liceul pedagogic din București.

 În chiar primul an de învățământ am avut ocazia să primim vizita unor profesori din Vest, lucru rar la acea vreme. Am vorbit cu un coleg belgian, fiind interesat de modul în care este organizat învățământul gimnazial și cum se realizează admiterea la liceu. Mai exact, mi s-a aprobat să vorbesc cu un străin după care am fost obligat să dau o notă scrisă cu ce am discutat, deși nu am fost singuri.

Belgia, anul 1975 d.H.

În Belgia, anul de învățământ era organizat pe 5 module. Aveau vacanțe de două săptămâni între ele și o vacanță mare în luna august.

La fiecare materie se acordau 20 de puncte pe modul, ceea ce însemna că la sfârșitul anului școlar puteai obține 100 (de aici totul judecându-se procentual).

Într-o zi, elevul avea două, maxim trei materii pe parcursul a 5-6 ore. Pe parcursul acestora se făcea atât predarea, cât și evaluarea, precum și eventualele exerciții. Nu existau teme pentru acasă.

Povestiri SF

La terminarea cursurilor de dimineața elevul își depunea cărțile și caietele în dulăpiorul personal și mergea la cantina-restaurant.

După amiază, școala asigura câte un profesor pentru fiecare materie la dispoziția elevilor care ar fi vrut să-și aprofundeze cunoștințele.

În același timp, tot după amiaza, se asigura asistență pentru 3 materii considerate facultative: muzică, arte plastice și educație fizică unde nu era prezență obligatorie.

La muzică (specialitatea mea), elevii asistau la audiții muzicale, la concerte ori la repetițiile unor formații de diverse genuri, primind informații chiar de la artiști, fiind pregătiți pentru a deveni consumatori de muzică și nu producători. În scoală, în funcție de aptitudini și opțiuni personale, primeau și cunoștințele teoretice necesare pentru a cânta în mici formații, îndeosebi corale, de muzică ușoară ori de muzică veche.

În mod similar se proceda și la „Pictură”, elevii vizitând expoziții, având întâlniri cu artiști plastici ori participând la ateliere de creație în scoală.

La educație fizică, în raport de vârstă și dezvoltare corporală (și nu raportat la clasă), existau norme sportive. Pe terenul de sport, la sală ori la bazin, elevul era așteptat de instructorul sportiv pentru antrenament. El putea susține probele sportive atunci când considera că este pregătit. Cei cu aptitudini erau selectați în echipe sportive, fiind organizate întreceri între școli. Normele sportive nu erau obligatorii decât în perspectiva promovării către anumite licee și, ulterior, facultăți, unde puteau constitui probe de examen.

Bineînțeles că toate acestea mie mi se păreau un film SF: cantină-restaurant, teren de sport, bazin de înot, fără teme pentru acasă, profesori la dispoziția elevului, fără note ori prezența obligatorie la muzică, pictură, sport.

Și totuși, cum se arăta o admitere la liceu?

Liceele, în funcție de profil, afișau condițiile de admitere, impunând un anume nivel la câteva materii de bază. Fără examen. Numai pe baza rezultatelor din gimnaziu.

De exemplu, la un liceu cu profil real se putea cere ca în gimnaziu să fi avut 95% (adică 95 de puncte anual) la matematică, 90% la fizică și 70% la chimie.

Alt liceu, care te-ar fi putut pregăti pentru profesii ce ar fi presupus un efort fizic, puteau cere, pe lângă materii teoretice, ca la educație fizică să fi trecut normele sportive  la un anumit nivel.

Fiecare liceu avea propriile criterii de admitere.

Întrebări fără răspuns la admitere în liceu

Dar dacă toți profesorii din gimnaziu ar da procent maxim la materia lor, nu se blochează liceele? Ar putea un liceu să preia toții elevii dintr-un oraș, posesori de 100% la matematică?

Priveam cu neîncredere pe colegul meu belgian și i-am adresat aceste întrebări.

Acum el mă privea pe mine oarecum surprins.

Capitalism versus socialism

Cum să supraevaluezi un elev? Cum să-i dai alt procent(notă) dacă nu are cunoștințele necesare?

Era un conflict de abordare între mine – profesor în socialism și el – profesor în capitalism.

Iată explicația primită:

Dacă trei elevi  din anul I de liceu (indiferent la ce licee sunt) nu obțin cel puțin procentul din gimnaziu la o materie de bază, iar ei provin de la același profesor de gimnaziu, acel profesor este trecut în șomaj. Așadar, amenințarea cu șomajul îl pune pe profesor în situația de a evalua foarte strict, sau chiar de a subevalua elevul. Pe de altă parte, elevul, pentru a obține procentajul necesar admiterii la un anumit liceu, învață cât mai bine pentru a-și atinge ținta. Apare o „concurență” pozitivă, în care elevul vrea să fie cât mai bun, în timp ce profesorul trebuie să fie precaut. Din această „concurență” se naște performanța.

Profesor în șomaj? Cum, că la noi erai profesor pe viată? Cu examene de definitivat, de grad, cu diverse cursuri dar erai profesor pe viată.

Atunci, am înțeles că învățământul lor era dedicat elevului în timp ce învățământul nostru era dedicat profesorului.

Ceea ce cred că se întâmplă și în ziua de astăzi. La noi.

P.S. Repet, a fost o simplă discuție. La vremea aceea nu aveam cum să verific veridicitatea celor povestite de colegul belgian. Trăiam după o cortină de fier.

Citește și: „SINDROMUL VEBLEN” – NOUL COVID

Ar putea sa ti placa si

1 cometariu

Copilul - incursiune printre generații! 12/05/2023 - 19:13

[…] Vezi și: UNDEVA, CÂNDVA, PRIN EUROPA […]

Raspunde

Lasa un comentariu

Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Vom presupune că sunteți de acord cu acest lucru, dar puteți renunța dacă doriți. Accept Citeşte mai mult

Privacy & Cookies Policy