Perioada sărbătorilor de iarnă este una specială pentru noi: facem cumpărături, oferim cadouri, ne reunim cu prietenii și familia, organizăm mese festive, facem bilanțuri și planuri de viitor. Dar oare ne amintim să fim recunoscători pentru ceea ce avem?
Recunoștința este sentimentul de mulțumire pentru un bine primit, o emoție pozitivă care ne ajută să ne focusăm pe aspectele bune ale vieții. Oamenii recunosc lucrurile bune din viața lor, conștientizând că sursa acestora se află, cel puțin parțial, în afara lor. Ca urmare, recunoștința ne ajută să ne contectăm cu ceva mai mare decât noi înșine, ca indivizi — fie că este vorba de alți oameni, de natură sau de o putere superioară.
Mai recunoscători, mai fericiți
În psihologia pozitivă, recunoștința este puternic și constant asociată cu un grad mai mare de fericire. Recunoștința îi ajută pe oameni să simtă emoții pozitive, să se bucure de experiențe plăcute, să își îmbunătățească sănătatea. De asemenea, îi ajută să facă față adversităților și să construiască relații solide.
Oamenii simt și își exprimă recunoștința în mai multe feluri. Pot fi recunoscători pentru trecut (rememorând amintiri plăcute), prezent (apreciind ceea ce au) sau viitor (menținând o atitudine optimistă și plină de speranță).
Modalități de a cultiva recunoștința
Recunoștința îi ajută pe oameni să se concentreze pe ceea ce au, nu pe ceea ce le lipsește, să aprecieze lucrurile bune din viața lor, în loc să caute mereu ceva nou, în speranța că îi va face mai fericiți. Și, deși la început poate părea forțat, această stare mentală devine mai puternică odată cu folosirea și practica.
Iată câteva modalități de a cultiva recunoștința în mod regulat:
Scrie o notă de mulțumire. Poți să te faci mai fericit și să-ți cultivi relația cu o altă persoană scriind o scrisoare de mulțumire, un e-mail sau un mesaj în care să-ți exprimi aprecierea pentru impactul acelei persoane asupra vieții tale. Trimite mesajul sau citește-l personal, dacă se poate. Fă-ți un obicei din a trimite cel puțin o scrisoare/mesaj de mulțumire pe lună. Din când în când, mulțumește-ți și ție.
Mulțumește cuiva în gând. N-ai timp să scrii? Poate ajută doar să te gândești la cineva care a făcut ceva frumos pentru tine și să-i mulțumești mental persoanei. Fă-ți un obicei din a inventaria, în fiecare dimineată, lucrurile bune din viața ta și din a simți recunoștință pentru acestea.
Ține un jurnal al recunoștinței. Fă-ți un obicei să scrii sau să împărtășești cu cineva drag gândurile despre darurile și binecuvântările pe care le-ai primit în fiecare zi.
Amintește-ți să le mulțumești celor care îți fac viața mai bună. De multe ori, nu le spunem celor cărora le suntem recunoscători cât de mult îi apreciem. Uneori, ne dăm seama de asta numai când aceștia nu mai sunt printre noi, dar atunci este prea târziu. Nu mai amâna să mulțumești, să spui că ești recunoscător, le vei face acelor oameni o bucurie și te vei simți și tu mai bine.
Roagă-te. Persoanele credincioase pot folosi rugăciunea pentru a cultiva recunoștința. Rugăciunea aduce cu sine o vibrație pozitivă, o stare de bine, de înălțare spirituală.
Meditează. Meditația implică concentrarea pe momentul prezent. Deși oamenii se concentrează adesea pe un cuvânt sau o expresie (cum ar fi „pace”), este posibil să te concentrezi și pe ceea ce te face recunoscător (căldura soarelui, un sunet plăcut etc).
Studii despre recunoștință
Doi psihologi, Dr. Robert A. Emmons de la Universitatea din California, Davis și Dr. Michael E. McCullough de la Universitatea din Miami (https://www.health.harvard.edu/healthbeat/giving-thanks-can-make-you-happier) au realizat o cercetare despre recunoștință. Într-un studiu, ei au cerut tuturor participanților să scrie câteva propoziții în fiecare săptămână, concentrându-se pe anumite subiecte.
Un grup a scris despre lucruri pentru care erau recunoscători și care s-au întâmplat în timpul săptămânii. Un al doilea grup a scris despre inconveniente zilnice sau lucruri care i-au nemulțumit. Un al treilea a scris despre evenimente care i-au afectat (fără a pune accent pe faptul că sunt pozitive sau negative). După 10 săptămâni, cei care scriau despre recunoștință erau mai optimiști și se simțeau mai bine în legătură cu viața lor. Surprinzător, au făcut mai multă mișcare și au avut mai puține vizite la medic decât cei care s-au concentrat pe sursele de nemulțumire.
Alte studii au analizat cum recunoștința poate îmbunătăți relațiile. De exemplu, un studiu realizat pe cupluri a constatat că persoanele care și-au făcut timp să-și exprime recunoștința față de partenerul lor nu doar s-au simțit mai apropiate față de cealaltă persoană, dar s-au simțit și mai confortabil să-și exprime îngrijorările legate de relația lor.
Recunoștința – unul din limbajele iubirii
În cartea sa ,, Cele cinci limbaje ale iubirii” Gary Chapman pornește de la ideea că fiecare dintre noi are un rezervor afectiv, care se simte bine numai când e plin, și atunci ne dă voie să funcționăm la capacitate maximă în toate domeniile vieții.
Cum simțim că e plin acest rezervor? Aici intervin diferențele: fiecare are felul propriu în care percepe și transmite iubirea. Chapman cartografiază cinci limbaje ale iubirii – moduri diferite în care ne manifestăm iubirea, precum și moduri diferite prin care simțim că suntem iubiți.
- Declarațiile (cuvintele de apreciere și încurajare)
- Timpul petrecut împreună
- Darurile
- Serviciile
- Atingerea (contactul fizic)
Firește, toate aceste modalități de manifestare a iubirii se întrepătrund în viața noastră. Ele nu sunt separate, doar că fiecare din noi are preferințele sale, conștiente sau nu: unii apreciază mai mult cuvintele de recunoștință și declarațiile de iubire, alții nu au nevoie de exprimarea verbală, ci de timp de calitate petrecut împreună și de mici gesturi de afecțiune. Pentru alții contează mai mult să primească daruri și servicii (ajutor în gospodărie, în rezolvarea unor probleme concrete etc).
Chiar dacă uneori ne vine mai ușor să facem daruri, servicii sau să exprimăm prin limbajul non-verbal ceea ce simțim, ar fi bine ca din când în când să ne exprimăm recunoștința prin cuvinte, acele cuvinte care zidesc, vindecă și ne întăresc în relațiile cu sine, cu ceilalți, cu viața.
Citește și: Rușinea. De unde vine și cum o gestionăm?
