297

Prolog

În urmă cu o săptămână publicam „Aşa murit-a Zarathustra”, un articol destinat publicului generaţiei mele – generaţia Baby Boomers (1946 – 1964).

M-am întrebat dacă o generaţie tânără, de pildă Generaţia Z (1997 – 2012), ar fi dispusă să citească ori ar fi capabilă să înţeleagă ceea ce am scris eu.

Şi atunci, am întrebat AI-ul.

Iar AI-ul mi-a dat, scurt, două palme şi un şut în fund, rescriind articolul pentru Generaţia Z . Iată-l:

„Cum a fost deturnată cea mai virală idee a lui Nietzsche

Imaginează-ți că cineva lansează o idee revoluționară pe internet.

Ideea devine virală.

Apoi este scoasă din context, reinterpretată de tot felul de influenceri dubioși și, în final, ajunge să însemne exact opusul a ceea ce voia autorul inițial.

Cam asta s-a întâmplat și cu Zarathustra.

Cine era Zarathustra?

Nu persoana reală, ci personajul inventat de filozoful Friedrich Nietzsche.

Prin Zarathustra, Nietzsche voia să transmită un mesaj simplu:

Omul nu trebuie să trăiască doar după reguli primite de la alții. Trebuie să se depășească permanent și să-și construiască propriul sens al vieții.

De aici apare conceptul de „Supraom”.

Nu un supererou.

Nu un dictator.

Nu cineva care îi domină pe ceilalți.

Ci cineva care își depășește propriile limite și refuză să trăiască pe pilot automat.

Unde s-a rupt filmul?

Problema este că ideile filozofice nu rămân întotdeauna în cărți.

Ajung în politică.

Ajung în propagandă.

Ajung în mâinile unor oameni care le folosesc pentru propriile interese.

În secolul XX, diferiți lideri autoritari au preluat fragmente din filosofia lui Nietzsche și le-au reinterpretat pentru a justifica puterea absolută.

În loc de autodepășire, mesajul a devenit dominație.

În loc de libertate individuală, control asupra celorlalți.

În loc de dezvoltare personală, cultul liderului.

Aici, metaforic vorbind, „moare” Zarathustra.

Nu pentru că ideile dispar.

Ci pentru că sunt transformate în altceva.

Dar ce legătură are asta cu noi?

Nietzsche vorbea și despre un alt personaj: „Ultimul Om”.

Dacă Supraomul își asumă riscuri și caută să evolueze, Ultimul Om vrea doar confort.

Fără provocări.

Fără idealuri.

Fără întrebări incomode.

Doar siguranță și distracție continuă.

Sună cunoscut?

Scroll.

Like.

Repeat.

Scroll.

Like.

Repeat.

Nietzsche se temea că oamenii ar putea ajunge să prefere confortul în locul creșterii personale.

Nu pentru că ar fi răi.

Ci pentru că este mai simplu.

Trăim deja în lumea Ultimului Om?

Poate.

Poate nu.

Avem mai mult confort ca oricând.

Mai multă tehnologie.

Mai mult acces la informație.

Dar avem și mai multe distrageri.

Mai multă polarizare.

Mai multă tendință de a urma triburi online și de a repeta opinii gata făcute.

Întrebarea nu este dacă Nietzsche a avut dreptate.

Întrebarea este dacă noi mai alegem să gândim singuri.

Concluzia

Poate că Zarathustra nu a murit.

Poate că moare de fiecare dată când transformăm ideile în sloganuri.

Și poate renaște de fiecare dată când cineva are curajul să gândească critic, să pună întrebări și să-și depășească propriile limite.

În fond, asta era toată ideea lui Nietzsche.”

…….

Epilog

Excelent articol. Recunosc.

Zoomerii sigur au înţeles cum ajung ideile „cool” să fie stricate de oameni.

Doar că AI-ul, ruşinându-se parcă de faptele inumane ale umanităţii petrecute în secolul trecut şi nu numai, evită.

Evită să amintescă depre naţiile care s-au întrecut în genocid şi holocaust, în dorinţa  istorică de a domina Europa.

Evită orice referire la etică, morală şi tradiţii culturale ori la curentele filozofice care au reconfigurat omenirea.

Evită să amintească despre nihilismul progresist din zilele noastre, cel anticipat şi criticat de Nietzsche în urmă cu aproape 150 de ani.

În general, AI-ul evită.

Evită şi ne serveşte ceea ce e facil şi ştie că ne place.

În aceste condiţii, vor fi capabili Zoomerii să facă pasul spre acel „supraom” sau vor rămâne agăţaţi ca „ultimii oameni” într-un „trib” social-media?

Vor avea curajul să înfrunte pe cont propriu greutăţile vieţii sau vor alege o „turmă” din care să facă parte?

Îşi vor folosi creierul pentru a pătrunde în universul cunoaşterii sau vor accepta varianta soft generată de AI?

Iată întrebări la care numai ei ne pot oferi răspunsuri.

Noi, generaţia Baby Boomers, am construit cu răbdare, gândind că stabilitatea aduce siguranţă.

Generaţiile tinere, începând cu Generaţia Z, vor sens, nu doar siguranţă. Iar schimbarea este cheia progresului.

Două perspective – Un singur viitor

Înţelegerea ne uneşte.

Colaborarea ne duce mai departe.