Mai e mai puțin de o lună până la împlinirea a 34 de ani de la Revoluția din decembrie 1989. Tinerii de atunci au ajuns demult la vârsta maturității sau a senectuții. Din fericire, mulți dintre ei încă sunt în viață, pot povesti și pot compara.
Democrația zilelor noastre nu este scutită de revirimentul doctrinelor ultra naționaliste sau neo-marxiste. De aceea poate nu ar fi rău din când în când să ne întoarcem privirea către trecut și să învățăm să prețuim ceea ce contează. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității – CNSAS ne amintea acum ceva timp cum era cu libertatea în anii comunismului, într-o paralelă cu cele mai in vogă festivaluri ale ultimilor ani.
„Vara s-a sfârșit, Electric Castle, UNTOLD și cam toate marile festivaluri s-au dus și ele, cu atmosfera lor vibrantă. Amintirile, însă, rămân, iar bucuria de a-ți vedea artiștii preferați, serile cu prietenii și starea de libertate pură îți vor rămâne în suflet. Te-ai gândit vreodată cât de privilegiat ești pentru că poți cânta împreună cu trupele tale favorite?” Știai că au fost perioade în istoria noastră în care puteai fi cercetat pentru preferințele tale muzicale și că un tricou cu Metallica, Queen sau AC/DC te putea duce în fața unui ofițer de Securitate?”, se arată în mesajul postat luni de CNSAS, adresat tinerilor de astăzi.
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a ilustrat mesajul cu câteva fotografii grăitoare pentru cenzura anilor comunismului și măsurile represive îndreptate împotriva tinerilor care-și își iubeau idolii rock. Nu este singurul semnal de alarmă pe care îl trage CNSAS.
CNSAS strigăt de disperare către guvernanți
Angajații CNSAS au transmis o scrisoare deschisă către președintele Klaus Iohannis, premierul Marcel Ciolacu, președinții Senatului și Camerei Deputaților, partide politice, în care solicită predictibilitate și echitate salarială, pentru ca angajații să nu mai plece din instituție.
Iată că astăzi, chiar în democrație, a venit rândul angajaților CNSAS să se lupte pentru propria supraviețuire. Pentru a afla în continuare adevărul despre trecut și ororile unui regim totalitar, o astfel de instituție cum este CNSAS, trebuie să existe!
Într-un apel al disperării, ei solicită imperativ menținerea instituției funcționale: „Am fost, cândva, aproape 300 de entuziaști, care am pornit pe un drum necunoscut, spre aducerea la lumină a adevărului. Am muncit, zi de zi, pentru ca spațiul public românesc să fie curățat de umbrele încăpățânate ale trecutului. Am muncit, zi de zi, pentru ca generațiile confruntate cu minciuna să revadă chipul adevărului, iar copiii noștri să se nască, să crească și să trăiască într-o Românie democratică. Am muncit, zi de zi, pentru a contribui la construcția unei democrații bazate pe valorile lumii libere. Am primit, nu fără eforturi și în etape, Arhivele Securității.
Cu fiecare copertă deschisă, cu fiecare filă citită, am învățat să descifrăm, să inversăm un sistem conspirativ prin definiție. Am căutat, zi de zi, cheia unui cifru pe care nu ni l-a oferit nimeni, ne-am străduit să așezăm în bună ordine piesele unui puzzle a cărui imagine ne-a lipsit. Am inventat o profesie, care între timp a devenit o vocație, punând la punct metode și tehnici de cercetare arhivistică ce nu pot fi învățate și aplicate niciunde altundeva. ”
Angajații consideră că lipsa unor măsuri urgente de stopare a plecărilor voluntare din direcțiile de specialitate va priva iremediabil interesul public de expertiza unor profesioniști ce nu pot fi înlocuiți cu ușurință.
