Iertare, Ţara mea, pentru că te-am adus în starea în care eşti. Ai ajuns aşa şi din cauza nepăsării mele, a neimplicării mele şi a faptului că m-am complăcut în minciună.
Iertare, Țara mea, că am fost tolerant şi am lăsat să se strecoare pe lângă mine toată scursoarea de mafioţi care te-a căpuşat timp de treizeci de ani.
Iertare, România, că eu, a douăzecişiuna milioana parte a poporului tău am ajuns a paisprezecea milioana parte, alungând din ţară, prin nepăsarea mea, milioanele de români dornici şi apţi de muncă.
Iertare, Patrie dragă, că atunci când puteam încă, nu am rupt răul de la rădăcină şi nu le-am dat un şut în fund celor care se căţărau pe umerii şi meritele oamenilor oneşti.
Iertare şi iar iertare pentru copiii şi nepoţii noştri care-ţi întorc spatele îmbrăţişând iadul neo-marxist, uitând de seva din care se trag şi de cuvântul „Dor”.
Iertare România, draga mea Ţară, că prin votul sau ne-votul meu, am adus în fruntea Ta tot soiul de „hrebenciuci”, „cozmânci”, „băseşti”, „ciolaci”, mă-„ciuci” şi „câţi” alţii.
La mulţi ani, România mea dragă şi iertare! Iertare că trebuie să te aniversezi iarna, cu natura moartă şi oameni în frig şi ceaţă, în loc să ne bucurăm împreună când viaţa reînvie, primăvara, cu zâmbete sub razele soarelui pe 10 mai, aşa cum ne era tradiţia de când ne ştim, ca ţară.
Iertare Românie pentru marşul funebru pe care ţi-L cântăm ca imn de ziua Ta şi pentru lipsa de cultură şi neputinţa de a-ţi oferi un simbol naţional eroic şi triumfător, asemenea Ţie şi istoriei Tale ce o porţi de veacuri.
Iertare România…..Iertare, Țara mea!
