Jokenews: A început o nouă campanie prezidenţială. Ce am făcut noi de la precedenta? Ne-am chinuit ce ce-am chinuit şi, într-un sfârşit, am reuşit: am egalat Papua Noua Guinee într-ale democraţiei.
Context
Economist Intelligence Unit (EIU) întocmește, din anul 2006, un indice al democrației pe baza a cinci criterii: procesul electoral și pluralism, funcționarea guvernului, participarea politică, cultura politică și libertățile civile.
Țările sunt grupate în patru categorii: democrații depline, democrații viciate, regimuri hibride și regimuri autoritare.
La începutul anului 2025, România se regăsea pe locul 72 din 167 ţări, alături de Papua Noua Guinee, locul 73.
România a fost retrogradată la “regimuri hibride” după anularea alegerilor din decembrie, 2024.
Cine suntem noi?
Societatea românească s-a scindat mai mult ca niciodată.
Nu mai poţi să spui că eşti român, că toţi ceilalţi îţi sar în cap. Sau eşti soroşist, sau suveranist, bruxellez sau putinist, legionar ori neo-marxist, sluga statului paralel sau aservitul statului perpendicular, orice-ai spune nu e bine.
Şi totuşi, ce ne uneşte?
Cine e liantul societăţii româneşti?
Ei, cine! E El, demisionarul nedemisionat, pierzătorul câştigător, neştiutorul ştiutor (dar numai cu meditator), diplomatul nediplomat, sforarul păpuşar, păgânul creştin, acest „Hopa-Mitică–Cade jos şi se ridică”.
Da, aţi ghicit, este premierul: Ciolacul nostru perpetuu şi nemuritor.
Deci, de ce să riscăm şi să ne spunem români? Mai bine ne spunem „ciolaci”.
Fraţii noştri, papuaşii
Inteligenţa stă pe noi, „ciolacii”, ca hainele pe papuaşi. Pe cât sunt ei de îmbrăcaţi, pe atât de „mobilaţi” la cap suntem noi.
De fapt, ceea ce contează este ascuţimea organului cu care gândeşti. După cum se vede şi în imagine, „ascuţimea” papuaşilor e similară cu ascuţimea gândirii liderilor români.
Şi cu cât „ascuţeala” e mai lungă, cu atât mai important e liderul.
Doi papuaşi se remarcă, cei care conduc „ţara” într-o coaliţie, cu „ascuţeli” contradictorii. Unul este relaxat, că i-a reuşit anularea alegerilor, al doilea, uşor îngrijorat stă cu ochii pe ceilalţi.
Ca şi la noi, o parte au „ascuţeala” pe stânga, or fi neo-marxişti, alţii o au pe dreapta, probabil ăia-s „liberalişti”.
Calea corectă e a celor cu ascuţeala dreaptă, căci se vede cu ochiul liber că s-a infiltrat şi unul cu ascuţeala strâmbă.
Şi la ei ca şi la noi, dacă ascuţeala e strâmbă trebuie să fii marginalizat, că eşti putinist.
Urmează, şi în ţara papuaşilor, şi în ţara „ciolacilor”, noi alegeri.
Şi pe ei şi pe noi a-nceput să ne doară-n Curtea constituţională de cine câştigă. Important e să se ţepuiască fiecare cu fiecare, să avem cât mai mult circ.
Iar când tot bâlciul se va termina, noi, „cioacii”, sperăm să atingem o nouă performanţă. Poate mai câştigăm două-trei locuri, să ajungem pe o nouă treaptă a democraţiei, alături de statul Lesotho (locul 70 – democraţie viciată).
Trăiasă democraţia dâmboviţeană şi înalta sa performanţă papuaşă!
Post-scriptum
Asemenea unei gripe porcine, „democraţia ciolacă” se întinde rapid pe mapamond.
Va fi înghesuială mare în clasament, în jurul locului 70 şi dincolo de acesta.
În Turcia, principalul contra-candidat al liderului a fost înlăturat. S-a descoperit o neregulă cu diploma universitară, petrecută în urmă cu 25 de ani. Dacă ar fi ştiut Viorica Dăncilă….l-ar fi căutat la diploma de bacalaureat pe Ciolacu.
În Franţa, principalul contra-candidat al liderului a fost înlăturat, pe model românesc. Să mai spună cineva că nu suntem exportatori de democraţie şi stabilitate.
Peste ocean zice-se că liderul şi-ar dori un al treilea mandat plus ceva teritorii, dar asta aş îndrăzni să spun că-i un model oarecum…putinist.
Urmează noi şi noi campanii electorale iar lumea se schimbă în fel şi chip. Pacea se menţine prin înarmare, aleşii se mazilesc între ei, după care noile „democraţii” revin la aritmetica alegerilor: proşti, dar mulţi.
Citește și: Un Crin între buruieni
