Continuăm periplul nostru istoric cu istericul an 2025.
Defazaţi politic la început de an, românii „sărbătoresc” pentru câteva zile primirea în programul Visa Waiver, uitând că peste ocean roata s-a întors şi ne aşteaptă suspendarea acestuia. În acest timp, în ţară, guvernanţii stau ca pe ouă şi „clocesc” organizarea alegerilor prezidenţiale, pe 4/18 mai.
Marea coaliţie caută un candidat comun, neînvăţând nimic din experimentul Cîrstoiu. Beleaua pică pe bietul Antonescu, ajuns să fie susţinut de nişte perdanţi de profesie.
Neo-marxiştii de extremă stânga îşi execută liderul care le-a adus cele mai multe voturi de când există ca partid şi îşi numesc un străin în frunte. Legătura istorică cu marxist-leniniştii comunişti e mai mult decât vizibilă. Comuniştii români au avut mulţi lideri străini: ungurul Elek Köblös, ucraineanul Vitali Holostenco, polonezul Alexander Ștefanski, bugarul Boris Ștefanov. Vi se pare că Dominic Samuel Fritz e pui de dac sau poate Baden-Württemberg o fi pe undeva, prin Banat? Iar candidatul susţinut de ei e nimeni altul decât…independentul NeverNicuşor Dan, primatul capitalei.
10 februarie – în sfârşit, minunea se produce: demisia agentului imobiliar, vremelnic turist-preşedinte al României.
Bolojan, ori Bolovan?
Mai încruntat, mai bolovănos, mai fără fineţuri pervers-dâmboviţene, Bolojan ajunge preşedinte interimar.
Surpriză! Chiar se comportă ca un preşedinte. Uitasem cum e să te consulţi cu toate partidele, uitasem cum e să faci conferinţe de presă, uitasem că preşedintele este al tuturor românilor şi nu un turist rătăcit prin lume.
Începusem să cred că suntem slugile altora, fără a mima, măcar, demnitatea.
Bolojan a înţeles din votul românilor că poporul vrea altceva. O altă politică, cu alţi oameni. Oameni noi.
Dumnezeu nu dă cu parul
În acest timp, orientat ca orice politician preacurvit, premierul devine, subit, alt om. Un om nou.
Sinecurul 2 luptă să îndrepte ce a făcut nenorocitul ăla de Sinecur 1.
Cu revelaţia noilor tehnologii, îşi face cont pe TikTok. Între primele postări, îşi pune pe frunte o sarma şi nişte mici (din ăia, zemoşi) pentru a arăta ce are în cap. Învăţase de la meditaţii că toţi alegătorii care gândesc cu burta sunt sensibili la sarmale şi mici deci, punct ochit, punct lovit. Are public ţintă, are vizualizări. Deja boţii inamici tremură la succesul boţilor autohtoni, care multiplică mesajele.
Apare şi o primă faptă bună. Nu la guvernare, ci tot pe Tiktok: salvează o pisică dintr-un pom. În rest, vorbe, promisiuni şi împrumuturi. Încet, dar sigur, România intră în şanţ, plină-plină de datorii.
Alegerile prezidenţiale găsesc ţara tensionată la maximum, aproape în pragul unui război civil. Suveraniştii nu găsesc răspunsuri la întrebările fireşti şi nici nu pricep care e treaba cu boţii. Toţi se cred mai informaţi, mai deştepţi, mai patrioţi de când algoritmii TikTokului le dau ceea ce vor să audă.
Imediat după primul tur, liderul principalului partid perdant îşi dă, în sfârşit, mult meritata demisie din toate funcţiile. Cu preşedinte demisionat şi premier demisionat în pline alegeri, pacienţii de la Bălăceanca şi Socola exultă. Nu se mai simt singuri pe lume. Lumea de afară seamănă cu a lor.
Marea coaliţie guvernamentală, umilită de popor, cerşeşte în genunchi la USR formarea unei coaliţii proeuropene.
NeverNicuşor Dan ajunge candidatul comun în turul doi şi, bineînţeles, preşedinte, ocazie cu care îşi schimbă prefixul: NemerNicuşor Dan!
După multe „consultări”, între un scrâşnet şi un zâmbet, îl numeşte pe Bolojan premier.
Aventuri în Casa morţii
În sfârşit, românii au ce-au vrut. Adică ce au votat.
Bolojan îşi blestemă zilele. Are un guvern făcut de alţii. Mai bine se făcea antrenor la FCSB.
Conform „Ciolaniadei”, fiecare partid îşi numeşte, după bunul plac, propriul ministru pentru funcţia negociată. Plus câte un vice-prim-ministru.
Aşa „se reduce” guvernul de la un vicepremier la patru, la secretariatul general de la un vice la patru şi tot aşa, din structură în structură, conform algoritmului. Iar Bolojan trebuie „să-i antreneze” pe toţi, să facă o echipă omogenă şi să obţină şi victorii. HA!
Începe reforma mult promisă. Ca un liberal adevărat, premierul alege să ia câte puţin de la cei mulţi şi săraci, decât să ia mult de la cei puţini şi bogaţi. Palatul Victoria devine încet, cu fiecare măsură anunţată, o adevărată Casă a morţii. Zilnic vin numai veşti proaste. Iar o veste proastă devine şi mai proastă când e spusă de un posac încruntat şi bolovănos.
Belele „Made in Romania”
Cu mici „scăpări”, Guvernul şi aparatul guvernamental prind contur. Mai „scapă” câte un şpăgar cu mita de supravieţuire, mai „scapă” câte o sinecură, dar tradiţia noastră străbună trebuie păstrată. Doar toţi se înghesuie să devină din ce în ce mai tradiţionalişti. Exemple?
Ţoaia-guvernamentală (n.a. ţoaia=femininul de la Ţoiu), o sinecură picată de nicăieri direct la Externe, a făcut proba competenţei absolvind, probabil, o şcoală de lăcătuşi, pentru a descuia uşile ce-i sunt trântite în nas de partenerii externi. Experienţă – nexa, pregătire de specialitate – nexa, relaţii personale în lumea bună – nexa. Ar vrea să-i pregătească lui NemerNicuşor o vizită în State dar nu găseşte uşa potrivită.
Bolojan poate comanda deja o colivă pentru guvern, cu o lumânare dedicată Externelor. Şi să nu uite de bomboana pe colivă, purtătoarea de cuvânt a Guvernului, care, pe când era jurnalistă, a scris despre Donald Trump și JD Vance că ar fi „doi cimpanzei, doi golani”.
Abia aştept să-l văd pe NemerNicuşor Dan în vizită la „Grădina zoologică” de la Casa Albă!
Chiar crede cineva că astfel de ofense se uită şi rămân nepedepsite? Cine ştie ce umilinţe îl aşteaptă pe bietul nostru preşedinte!
Măsură pentru măsură
Fără nici o legătură cu celebra operă shakespeariană, toate măsurile de creştere din ultimii 3-4 ani (pensii, salarii, investiţii) încep să fie anulate prin alte măsuri: mult-trâmbiţatele pachete de reforme fiscal-bugetare şi administrative. Pe când se împărţeau şpăgile la două partide, mai era cum era. Acum, totul trebuie împărţit la patru, deci e nevoie de mulţi, mult mai mulţi bani.
Guvernul vrea să ia şi pielea de pe noi. Vom ajunge un popor cu „insuficienţă epidermică”. Cum se manifestă această boală socială? Clipiţi şi uitaţi-vă în pantaloni! Aia vom face!
Dar, despre faptele „de bravură” ale aleşilor noştri, precum şi despre imbecilităţile unor conaţionali, promit să revin într-un episod următor.
Citește și: O ţară ca un ospiciu – episodul I
