Conform propriilor declaraţii – Memorii, Humanitas, 1991 -, Mircea Eliade s-a născut în urmă cu 117 ani („M-am născut la Bucureşti, la 9 martie 1907”). Există totuşi o notă de subsol a editurii care spune că data reală a naşterii lui Eliade este 28 februarie (stil vechi)/13 martie 1907(stil nou), conform actului de naştere descoperit de cercetători. În vremurile acelea se întâmpla adesea ca declararea nașterii să se facă cu câteva zile, chiar săptămâni mai târziu.
Motivele erau nenumărate, de la certitudinea rămânerii în viață a noului născut, până la distanțele care trebuiau uneori parcurse pentru declararea unei nașteri. Așa că există posibilitatea ca Mircea Eliade să fii spus în Memoriile sale data nașterii exacte, iar cea de pe certificat să fie data declarată de părinți.
Oricum ar fi, moștenirea lăsată culturii universale de Mircea Eliade este o certitudine a valorii acestui mare român. Astfel, românilor le-a rămas opera genială a lui Mircea Eliade prin care pot răspunde provocărilor culturale oricând și oriunde, dar pentru asta trebuie doar să-l citească și să-i respecte memoria.
Mircea Eliade – Romanul Asolescentului miop
Este dificil să recomanzi unul dintre volumele lui Mircea Eliade spre lectură. Indiferent cu care începi, îți dorești să-l citești mai mult și mai mult, să-l descoperi, să-l înțelegi. E fascinant.
Totuși, pentru că totul pleacă de la un început, ne-am oprit asupra Romanului Adolescentului Miop. Este într-adevăr primul roman scris de Mircea Eliade, dar care a fost publicat abia în 1989, la trei ani după moartea cunoscutului scriitor. Romanul prezintă viața de adolescent a lui Eliade, în perioada interbelică.
Romanul nu are o intrigă bine definită, scopul autorului fiind acela de a-și urmări evoluția din anii adolescenței și de a observa schimbarea modului său de gândire, nu de a avea un punct culminant sau un deznodământ al poveștii.
Acest lucru este susținut și de finalul cărții care este identic cu începutul Pentru că am rămas singur m-am hotărât să încep chiar azi Romanul adolescentului miop. Astfel, Mircea Eliade creează o buclă a vieții sale ce simbolizează o metamorfoză nesfârșită, fără un scop bine definit.
Schimbarea identității sale este subiectul central al romanului, existând pasaje întregi în care Mircea Eliade își critică propriile însemnări în jurnal, întrucât acestea nu îl mai reprezintă în totalitate sau sunt prea copilărești.
Deși aparent denotativ, aceste este creat în esența sa pe baza unei metafore : ”miop”; acest adjectiv nu exprimă doar incapacitatea eului narator de a privi lucrurile cu claritate, ci sugerează inceritudine și confuzie, stări specifice adolescenței, o perioadă a vieții ce constituie o treaptă de trecere de la copilărie la vârsta adultă.
Criticii despre Mircea Eliade
De-a lungul timpului, volumul a beneficiat de aprecierea criticilor pentru sinceritatea și originalitatea autorului. Mircea Eliade și-a dorit să fie mai mult decât un simplu roman, l-a caracterizat ca fiind un document exemplar al adolescenței. În memoriile sale, Eliade spunea că Îmi propusesem să nu inventez nimic, nici să nu înfrumusețez și cred că m-am ținut de cuvânt.
Criticul literar Eugen Simion consideră că Romanul adolescentului miop trebuie judecat în funcție de toată biografia lui Eliade, deoarece ca roman de sine stătător este foarte fragil , ducând lipsă de o latură epică consistentă. Cu toate acestea, academicianul apreciază pasajele confesive în care Eliade se critică fără să se menajeze, fiind deosebit de sincer.
Mai mult decât atât, Marian Mincu, în volumul său Opțiunea pentru meta roman și autenticitate din 1988 consideră că cel mai original aspect al romanului este ceea ce el numeșt discursul meta românesc. Cu alte cuvinte, Romanul adolescentului miop nu este cu nimic mai presus decât un dosar documentar al unui adevărat roman care nu va fi niciodată scris.
Saul Bellow un mare prozator american a spus despre roman, în glumă Eliade a fost și un prozator, dar romanele sale au fost găsite abia în 1986 în podul casei, în niște circumstanțe atât de favorabile încât suspectez o conspirație la mijloc cum că Romanul adolescentului miop nu a fost scris de un băiat de 17 ani, ci de un autor mult mai în vârstă și mai înțelept. Suspectez acest lucru din simplu motiv că romanul a fost prea bun.
Romanul a fost tradus în mai multe limbi franceza, engleză, spaniolă, italiană etc, fiind apreciat de critici din toată lumea.
Redescoperiți adolescența cu Eliade
Chiar dacă generațiile de azi nu se regăsesc în atmosfera vremurilor în care este scris romanul, descrierea trăirilor, a transformărilor și a frământărilor prin care trece Eliade la vârsta respectivă, sunt specifice oricărui adolescent. Practic vremurile se schimbă, dar oamenii rămân la fel. Mai mult romanul este scris concomitent cu traversarea acestei perioade, a adolescenței.
