Home » De vorbă cu Lavinia Dima despre… poveștile aței

De vorbă cu Lavinia Dima despre… poveștile aței

Carmen Tudorache
6 minute citire

Absolventă a Facultății de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din București, secția Scenografie, în 1984, Lavinia Dima aduce un suflu inovativ în arta plastică. Din 1990 este membră a Uniunii Artiștilor Plastici, filiala București. Încă din 1981 a participat la numeroase expoziții personale și de grup, cu tematică diversă: scenografie, grafică, pictură, design vestimentar.

Dezvoltându-și o tehnică proprie, autentică, a expus la multe din saloanele și galeriile din București, dar și din țară și străinătate. Aportul inovator în arte textile constă în obținerea unui tridimensional-figurativ flexibil, folosind fibre textile naturale. Acest lucru permite creațiilor ei să își poată schimba forma, chipurile modelate căpătând diverse înfățișări.

Ca scenograf, a creat decorurile și costumele pentru spectacole în Sfântu Gheorghe, Brăila, București. A realizat ilustrații pentru cărți școlare, volume de versuri, cărți pentru copii și coperte de cărți, pentru Teora, Scripta, Editura M.A.I. A avut și o contribuție importantă în jurnalism, ca redactor-șef și designer la revista „Betta“, a semnat rubrici în ziarul „Azi“.

Am întâlnit-o pe Lavinia Dima la una din expozițiile organizate la Galeria Orizont din București și am schimbat câteva impresii despre cea mai recentă dragoste a ei, și anume arta decorativă. Am fost atrasă de bunătatea și modestia ei, dar mai ales de originalitatea lucrărilor expuse, mai ales că fiecare dintre ele avea în spate o poveste cu tâlc, bine meșteșugită.

– Când ai ales artele vizuale ca drum în viață?

– Este un drum pe care l-am ales încă din copilărie, dar la 18 ani am început studiul serios.

– Care rămâne dragostea dintâi – pictura, scenografia, ilustrația de carte? La care te întorci mereu?

– Pentru complexitatea ei, aș spune scenografia. Lucrările tridimensionale pe care le fac acum pun în scenă o poveste, iar flexibilitatea elementelor și luminile alese fac din acestea actori de prim-plan, puși să joace rolul expresivității.

Din câte știu, în 2022 ai primit premiul Revistei „Arte“…

– Am primit destule premii, deși nu am participat și nu particip la concursuri, și nu le trec în CV, deoarece consider că sunt valoroase pentru sufletul artistului. Totuși, pentru că m-ai întrebat de premiul acordat de Revista de cultură europeană „ARTE“ – pentru arte vizuale, în anul 2022, te rog să-mi permiți să mulțumesc în mod deosebit și pentru elogiosul eseu semnat de domnul Ionel Bota (istoric, critic de artă, director al Revistei „Arte“), publicat în nr. 8 din august 2022.

– Uneori, în desenele tale văd sarcasmul, îmbrăcat în culoare caldă, ca mai apoi să văd și revolta, dar o revoltă blândă, cu note educative perfect ancorate în realitate. Armonia e mereu prezentă, la fel și divinitatea. Am remarcat că folosești simboluri sacre. Care ar fi legătura dintre Divinitate și inspirație?

– Universul are grijă să trimită ideile, eu doar le materializez. Legătura cu Divinitatea este definitorie. Dacă șirul lui Fibonacci reprezintă forma aritmetică de manifestare a legilor proporțiilor, dacă secțiunea de aur și șirul lui Fibonacci reprezintă două modalități de manifestare a armoniei universale, dacă floarea vieții este considerată un simbol al perfecțiunii și al armoniei, fiind limbajul primordial al Universului, deci stă la baza creației divine, ar putea oare creația artistică să nu se raporteze la geometria sacră?

– Ce îmi poți spune despre lucrările ce aparțin ciclului „Poveștile aței“, fiindu-mi clar că fiecare are o poveste?

– Urmând firul aței, mergem unde ne duce ața, cât ne ține ața. Putem spune că fără a fi cusută cu ață albă, povestea fiecărui om face parte din poveștile aței. În plus, firul textil, maleabil și destul de rezistent, uneori croșetat sau țesut, îmi permite realizarea unor lucrări figurative, tridimensionale și flexibile.

O dorință legată de artă….

– Pentru că arta are deja tot mai multe forme de prezentare și promovare, mi-aș dori ca în expoziție vizitatorul să nu fie doar privitor, să poată interacționa cu exponatul, încercând diverse moduri de asamblare pentru elementele detașabile ale lucrării. Am deja mai multe lucrări care permit vizitatorului atingere și implicare în actul artistic.

Ar putea sa ti placa si

1 cometariu

Viața de poveste a unei prințese, fascinanta Martha Bibescu 06/03/2024 - 08:35

[…] Citește și: DE VORBĂ CU LAVINIA DIMA DESPRE… POVEȘTILE AȚEI […]

Raspunde

Lasa un comentariu

Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Vom presupune că sunteți de acord cu acest lucru, dar puteți renunța dacă doriți. Accept Citeşte mai mult

Privacy & Cookies Policy