Sărbătorile populare, portul tradițional, evenimentele religioase sunt elemente care ne definesc și ne individualizează ca popor, ca spațiu distinct de cultură și spiritualitate. Pe 24 iunie sărbătorim trei evenimente de referință: Ziua Universală a Iei, Sânzienele și Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.
Sărbătoarea Sânzienelor
Sânzienele (în Ardeal) sau Drăgaica (în Muntenia și Oltenia) reprezintă o sărbătoare ce marchează începutul verii agricole, fiind încărcată de semnificații și tradiții. Sărbătoarea este anterioară creștinismului și a existat sub forme în întreaga lume, fiind asociată solstițiului de vară. Tradiția spune că această sărbătoare de veselie, bucurie și belșug ar avea la origine cultul geto-dacic și străvechi al Soarelui, reunit mai apoi cu cel închinat Dianei – de unde și denumirea de Sânziene, preluată de la Sancta Diana, zeița romană a vânătorii și a pădurilor. Creștinismul a dus suprapunerea datei de 24 iunie, ce marchează în calendarul creștin Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, cu sărbătoarea populară a Sânzienelor.
În tradiţia populară, Sânzienele sunt considerate zâne bune, adevărate preotese ale soarelui. În noaptea de 23 spre 24 iunie, Sânzienele circulă prin aer sau pe pământ, cântă şi dansează, umplu de fecunditate femeile căsătorite, conferă puteri vindecătoare plantelor de leac, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor, înmulţesc animalele şi păsările şi împart rod holdelor.
Tradiții de Sânziene
De această sărbătoare sunt legate, în diferite zone din ţară, o mulţime de obiceiuri şi credinţe. Astfel, ziua de Sânziene este considerată momentul optim pentru culegerea plantelor de leac, dar şi pentru începerea secerişului. În multe zone, în noaptea de Sanziene se aprind focuri pe dealuri, iar oamenii umblă cu făclii aprinse, înconjurându-și casa și ogoarele. Fetele strâng în ajun flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă în acea noapte, existând credinţa că astfel îşi vor visa ursitul. De asemenea, se spune că în noaptea de Sânziene se deschid porțile cerului și lumea de dincolo vine în contact cu lumea pamânteană, motiv pentru care în multe zone se pomenesc cei adormiți.
Sânzienele, prin obiceiurile și ritualurile care le însoțesc, reprezintă o celebrare a naturii, a fertilității și a abundenței. Este o sărbătoare plină de magie, în care se îmbină credințele păgâne cu cele creștine, demonstrând cât de bogată este cultura tradițională românească.
24 iunie – Ziua Iei, prilej de celebrare a portului tradițional românesc
,,Ziua Iei” a fost sărbătorită pe 24 iunie încă din 2013, la inițiativa unei grup din social media, denumit „Ziua Universală a Bluzei Românești”; din anul 2022 această sărbătoare a fost stabilită oficial, prin lege, cu scopul de a celebra și a răspândi în întreaga lume portul tradițional românesc, de a arăta frumusețea acestei cămăși specifice plaiurilor mioritice.
Anul acesta, în perioada 24-30 iunie, Muzeul ASTRA din Sibiu organizează evenimentul ,, Ziua Universală a Iei”, ajuns la ediția a XI-a. Vizitatorii sunt invitați la expoziția de altițe, să afle povestea iei de la cei 50 de meșteri populari ce vor fi prezenți, să participe la ateliere demonstrative și interactive, începând cu ateliere de țesut, până la ateliere de imprimare flori pe textil sau vopsit cu culori naturale, brodat motive de pe ie etc. De asemenea, Institutul Cultural Român anunță o serie de evenimente culturale organizate de reprezentanțele sale din străinătate pentru a marca „Ziua Iei”, cum ar fi cele de la Chișinău, Roma, Viena, Madrid. Lisabona, Istanbul, New York, Tel Aviv Stockholm, Nicosia etc.
Ia – principalul element al portului popular românesc
Termenul de ,,ie” vine din latină ( linea = îmbrăcăminte din pânză de in, lineus = de in) cuvântul fiind atestat în secolul al XVIII -lea, conform unei foi de zestre din 1760 semnalată de Nicolae Iorga, unde sunt înscrise ,,patru ii, trei cu mătase, una cu fir”.
Ia – denumire dată la origini exclusiv piesei vestimentare feminine, cămaşă tradiţională românească de sărbătoare – este considerată cea mai importantă piesă din costumul popular, deoarece determină compoziţia ornamentală a costumului, restul pieselor asociindu-se cu cămaşa, cu care e obligatoriu să se acorde ca ornamente şi cromatică.
Ia este confecționată din pânză albă, bumbac, in sau borangic și împodobită cu mărgele și broderii la mâneci și la gât. Croiala este relativ simplă: un dreptunghi de pânză, tăiat rotund în jurul gâtului și întărit cu șnur răsucit. Fața și spatele cămășii se numesc ,,stan”, iar partea inferioară ,,poale”. Stanul se confecționa din două foi de pânză, iar mâneca din una. Sub braț, cămașa era prevăzută cu așa numita ,,pavă”, care oferea comoditate în timpul mișcării. Mânecile sunt, de cele mai multe ori, încrețite atât la umeri, cât și la încheieturile mâinilor.
Tehnica decorării iei s-a transmis de la mamă la fiică, fapt care a conservat tradiția și gustul de la o generație la alta. Motivele sunt stilizate, geometrice sau inspirate de natură. Partea din față a cămășii este și ea bogat brodată, prin repetarea acelorași modele existente pe mâneci. Culorile folosite la broderie erau în două — trei nuanțe cromatice, de regulă, dar se broda și cu o singură culoare, de obicei negru. Firul era vopsit chiar în gospodăriile din zonele rurale, după reţete străvechi, pe care fiica le primea de la mamă şi le transmitea copiilor ei. Culorile erau de origine vegetală, preparate cu grijă şi răbdare din plante, buruieni, arbori fructiferi sau sălbatici.
Ia, mai mult decât un obiect de vestimentație
Ia nu este, însă, doar un obiect de vestimentație. Ea înglobează în ea credințe, tradiții, un adevărat mod de viață ancestral al țăranului român. Ia s-a născut din necesitate şi simţ practic şi a căpătat o valoare artistică şi sentimentală, din clipa în care femeia a creat-o şi a înzestrat-o cu propriile credinţe, simţ estetic şi sentimente. Femeile care coseau iile erau asemenea unor preotese, care comunicau cu divinitatea. Ele se rugau înainte de a începe lucrul și considerau ca mâinile lor se supun voii sufletului, care era în armonie cu Dumnezeu. Îmbrăcămintea avea și o anumită funcție ritualică, adică în funcție de modelul cusut se credea că va contribui în mod pozitiv în viața purtătorului. Totodată, îmbrăcămintea avea și rol de exprimare a funcției, de exemplu a zonei, statutului social, a statutului marital, vârstei etc.
Fiecare motiv de pe o ie sau de pe orice altă piesă de îmbrăcăminte specifică portului tradițional românesc are o anumită semnificație:
- Crucea – simbol al echilibrului. Prin modelele în care era folosită crucea se consideră că purtătorul este mai aproape de Dumnezeu.
- Brăduțul este un simbol al vieții, este mereu verde și, de aceea, el este prezent pe parcursul tuturor etapelor din viața omului. Oamenii purtau ii cu motive de brăduț pentru înțelepciune, belșug si sănătate.
- Cercul este un simbol al regenerării și al ciclicității. El reprezenta roata timpului, repetiția anotimpurilor, moartea și regenerarea naturii.
- Melcul sau spirala sunt simboluri ale fertilității si ale evoluției. De aceea, astfel de simboluri erau purtate de femei proaspăt măritate.
- Motivele florale simbolizeaza vitalitatea și tineretea.
- Spicul de grâu cusut pe ie se spunea că aduce prosperitate și pace. Grâul era și un simbol al ciclicității, deoarece era prezent pe tot parcursul vieții țăranului.
- Steluțele erau legate de ascensiune și apropiau purtătorul de divinitate. Iile care aveau model cu steluțe aduceau gânduri înțelepte purtătorului și îl ajutau să găsească calea cea bună.
- Strugurii reprezintă vitalitate, iar vița-de-vie simbolizează viața eternă .
- Cocosul se considera că alungă spiritele rele. Simbolurile care implicau cocoșul pe haine îl protejau pe purtător de ghinion și alte lucruri negative.
Păstrarea vie a tradiției confecționării iilor
Cu vremea, iile pe care le-am moștenit de la părinți și bunici se degradează, la fel și cele din muzee și colecții. Meșteșugul realizării iilor este cunoscut de puține persoane, de aceea este foarte important să acest simbol al spiritualității noastre să nu se piardă.
Pentru cei care doresc să ducă mai departe această tradiție, există asociații, grupuri de oameni care împărtășesc aceeași pasiune. Una din cele mai importante promotoare ale păstrării tradiției confecționării iilor este asociația ,,Semne cusute”.
Pe pagina acestora (https://www.facebook.com/groups/semnecusute/?locale=ro_RO) puteți alege unul din cele peste 2000 de modele, apoi să alegeți schema de croi, tutorialele de broderie și cusături, puteți primi sfaturi și îndrumări de alte persoane care au experiență în realizarea iilor. Așa aflăm din descrierea grupului de acțiune Semne cusute, ceea ce fac ,,nu se referă la cusut, de cusut, poate coase oricine, inclusiv o mașină. Acțiunea se refera la a EVOLUA, cu sensul de a: învăța, progresa, valoriza…ceea ce coasem acum schimbă istoria cămășilor noastre pentru că va rămâne reper pentru următorii 100, 200, 300 de ani …nu coasem doar ca să ne umplem timpul, ci ca să ne umplem sufletul, mintea și lăzile de zestre ale fiicelor noastre. „
Sursa imagini: https://www.ienationala.ro
