JokeNews: Noi structuri mafiote intitulate pretențios „partide politice” au început să răsară din sămânța unor „reşapaţi” politic pe care istoria i-a aruncat la groapa de gunoi.
Profitând de lehamitea alegătorului român, aceşti impostori din politică atacă exact coarda sensibilă a poporului, auto-intitulându-se „suveranişti” ori „naţionalişti”. După care ne îmbrobodesc cu eterna promisiune „vom da”. „Vom da” la fermieri, „vom da” micului întreprinzător, „vom da” românilor săraci (normal, că-s mulţi şi multe voturi)…..
Şi de unde veţi da? Aţi produs vreodată ceva, ca să aveţi de unde da? Sau vă vedeţi deja „Stăpânii bugetului” pe care vreţi să-l hăcuiţi în interes propriu? Dar când aţi fost la guvernare, măi hahalerelor, de ce n-aţi dat?
„Cine e ăştia şi ce vrea decât ei”
Măi repetenţilor, măi agramaţilor! Măi „20-20” care vorbiţi „decât” teleormăneana de baltă! Măi, voi nu sunteţi ăia din căruţa care s-a răsturnat în Caracal? Că, din câte ştiu, caracalenii sunt oameni deştepţi.
Sau sunteţi victimele „statului paralel” cu care tăiaţi porcul şi devoraţi şoriciul? Mai puneţi mâna pe carte, fie ea şi cartea de bucate! Şi apropo de bucate: o ceapă degerată nu poate fi un REPER chiar dacă e tăiată „Julien”, că ne ustură ochii şi acum.
„Dar asta nu e tot”, cum ar zice teleshopingiştii. Ni se pregătesc alte superoferte: noile creaţii ţinute încă la secret, făcături ale unor ONG-uri numite „Servicii”, „Statul paralel”, „agenturili”, sorosiştii, putiniştii…scuze, pe Musk şi Xi nu ştiu cum să-i articulez sau să-i pun la plural.
O altă categorie în politică ar fi a celor care, surpriză, nu au plagiat!!! Ei au rămas la nivelul cărţilor de colorat de la grupa mijlocie. Unul este „funariotul” care picta băncile publice în culorile drapelului naţional. Căci ce poate fi mai naţionalist şi mai patriotic decât să te aşezi cu fundul pe simbolul naţional?
Un alt personaj de grădi s-a dat oripilat când o unguroaică s-a fotografiat în secuime lângă o bornă vopsită în roşu-alb-verde, semn că acolo ar fi graniţa Ungariei (în mintea ei). „A rezolvat” problema colorând respectiva piatră de hotar în tricolorul românesc, confirmând astfel că tot acolo ar fi graniţa României (în mintea lui). Dacă citea geografia de clasa a III-a, ar fi luat borna şi, indiferent de culoare, ar fi dus-o la Borş, unde-i este locul. Da, Borş e aproape, dar până-n clasa a III-a… e drum lung. Iar cartea e DE AUR, nu PENTRU AUR.
Şi mai şi
În faţa unor asemenea dovezi de „patriotism” te-apucă greaţa şi mai-mai că ai vrea să te dregi cu o acritură din SOS, numai că sosul îngraşă şi asta se vede cu ochiul liber.
O ofertă opusă populariştilor este cea a neo-marxiştilor ONG-işti, aceşti eterni opozanţi ai Puterii şi veşnici adversari ai Opoziţiei. Cu ADN anti-orice, au fost anti-stânga, anti-dreapta, anti-propriul partid, că de asta l-au rupt în două, de multele orgolii ce dădeau pe dinafară.
Şi uite-aşa, ajungem la oile noastre guvernamentale. După poziţia luată în faţa baciului din mărginimea Cotrocenilor, ai zice că sunt mai mult capre. Capre de stânga, capre de dreapta, behăie non-stop, iar în urma lor nu lasă decât nişte căcăreze.
Astea sunt echipele care se vor confrunta pe terenul de joc pentru Cupa României din 2024.
Proba individuală
În acest timp, pe pista de atletism şi-au început încălzirea prezidenţiabilii.
Unii au furat startul, dar la încălzire nu se pune. „Mihaela, dragostea mea” a rămas la încălzire de acum 20 de ani.
Cu ghipsul până la genunchi, sare într-un picior sinonimul unei glume politice numită „Po(a)nta”.
Lângă el, gâfâie şi transpiră abundent un general salvator. Dar cu generalii parcă ne-am mai fript o dată acu vreo opt decenii, deşi ăla era mareşal.
Până nu demult, alerga şi „un actor grăbit”. Voia AUR. Doar că despre actori mi-am schimbat părerea de când şi rivoluţia lui „fă-te că munceşti”. Deci, nu l-aş fi văzut pe actoraş să facă mulţi purici.
Din când în când mai apar în peisaj şi foşti ofiţeri cu mintea în rezervă, care ori ne ameninţă cu extratereştrii, ori vor să ne bage pe gât democraţia învăţată la înaltele şcoli de drepţi şi stânga-nprejur.
Pista e aglomerată cu tot soiul de necunoscuţi proaspăt legitimaţi. Dar, în plasa tuturor, pe turnantă, pregătiţi pentru sprintul final se află doi potenţi competitori.
După ce ne-au stat în gât cei zece ani de somn profund cu neamţul Werner Klaus vom putea alege, în sfârşit, între doi autentici pui de dac: Codruța Kövesi şi Eduard Hellvig.
Trăim într-o ţară veselă, nu-i aşa?
Citește și: „DREPTUL DE A FI TRIST”
