„Cina cea de Taină”, de Leonardo da Vinci, este una dintre cele mai admirate, mai studiate și mai copiate picturi din istoria omenirii. Artistul italian a început să lucreze la această operă de artă în 1495 și a finalizat-o în 1498.
Iată 15 detalii mai puțin cunoscute despre „Cina cea de Taină”, această capodoperă renascentistă.
1. Este mai mare decât ați crede!
Nenumărate reproduceri au fost realizate de-a lungul secolelor, cu diverse dimensiuni, însă lucrarea originală are mărimile următoare: 4,5 metri x 8,8 metri.
2. „Cina cea de Taină” captează un moment culminant!
Toată lumea știe că pictura descrie ultima masă luată de Iisus alături de apostoli înainte să fie capturat și crucificat. Mai precis, Leonardo da Vinci a dorit să surprindă momentul în care Iisus le-a dezvăluit discipolilor săi că unul dintre ei urma să îl trădeze, completat cu reacțiile acestora, care variau de la șoc la furie. În interpretarea lui Da Vinci, momentul a avut loc chiar înainte de crearea euharistiei, atunci când Iisus își întinde mâinile spre pâine și spre un pahar cu vin, care reprezintă simboluri-cheie ale sacramentelor creștine.
3. Nu o veți găsi într-un muzeu!
Deși „Cina cea de Taină” este una dintre cele mai legendare picturi din lume, „casa” ei permanentă este o mănăstire din Milano. Iar deplasarea ei în alte zone ale lumii ar fi o chestiune aproape imposibilă. Leonardo da Vinci a pictat această operă de factură religioasă direct pe peretele principal al sălii de mese din mănăstirea Santa Maria delle Grazie în perioada 1495-1498.
4. Deși a fost pictată pe un perete, nu este o frescă!
Frescele sunt pictate pe ipsos ud. Însă Leonardo da Vinci a renunțat la acea tehnică tradițională din mai multe motive. Mai întâi, dorea să obțină o luminozitate crescută în raport cu aceea permisă de metoda frescelor. Însă cea mai mare problemă a frescelor – așa cum considera Da Vinci – consta în faptul că îl obligau pe pictor să se grăbească pentru a-și termina opera înainte ca ipsosul să se usuce.
5. Leonardo da Vinci a folosit o metodă complet nouă pentru Cina cea de taină!
Dorind să aibă tot timpul de care avea nevoie pentru a desăvârși fiecare detaliu, Da Vinci și-a inventat propria tehnică, folosind vopseluri de tip tempera, aplicate pe piatră. A capitonat zidul din acea mănăstire cu un material despre care spera că va absorbi vopselurile tempera și va proteja pictura împotriva umezelii.
6. Foarte puține dintre tușele de pensulă originale ale lui Da Vinci au supraviețuit până astăzi!
Deși pictura în sine a fost apreciată în epocă, experimentul tempera-pe-piatră al lui Da Vinci a fost un eșec. Până la începutul secolului al XVI-lea, pictura începuse să se exfolieze și să se degradeze. Apoi, la 50 de ani după finalizarea ei, „Cina cea de Taină” era o ruină în comparație cu perioada sa de glorie. Primele tentative de restaurare i-au făcut și mai mult rău.
Vibrațiile provocate de bombardamentele Aliaților în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au contribuit și mai mult la distrugerea picturii. În cele din urmă, în 1980, a fost demarat un amplu program de restaurare întins pe durata a 19 ani. „Cina cea de Taină” a fost în sfârșit restaurată, însă a pierdut pe parcursul acestui proces cea mai mare parte din vopseaua ei originală.
7. Un ciocan și un cui l-au ajutat pe Leonardo da Vinci să obțină o perspectivă liniară!
Unul dintre detaliile care fac pictura „Cina cea de Taină” să fie atât de uluitoare este perspectiva din care ea a fost pictată, ce pare să invite privitorul să pășească direct în interiorul acelei scene dramatice. Pentru a obține o astfel de iluzie, Da Vinci a bătut cu ciocanul un cui în perete, apoi a legat de el niște sfori pentru a desena anumite puncte de marcaj, care l-au ajutat să creeze unghiurile pe care și le dorea în această pictură.
8. Renovările au eliminat o porțiune din „Cina cea de Taină”!
În 1652, o ușă a fost adăugată în holul care duce spre sala în care se află pictura. Construirea ei a dus la eliminarea părții de jos din centrul picturii – inclusiv a zonei în care erau pictate picioarele lui Iisus.
9. Iuda din „Cina cea de Taină” ar fi putut fi pictat după un infractor real!
Se spune că toate chipurile apostolilor s-au inspirat din modele reale. Atunci când a trebuit să aleagă chipul trădătorului Iuda (al cincilea de la stânga la dreapta, ținând în mână o pungă cu bani), Leonardo da Vinci a vizitat închisorile din Milano în căutarea infractorului cu cel mai potrivit chip pentru acel personaj.
10. Pictura ar putea să conțină un simbol pascal!
În dreapta lui Iisus, Toma stă în picioare, pictat din profil, cu un deget ridicat în aer. Unii au speculat că acel gest dorea să scoată în evidență degetul apostolului Toma, care a devenit un personaj cheie într-o poveste biblică ulterioară, dedicată reînvierii lui Iisus. Toma nu credea ceea ce vedea și a cercetat cu degetul lui rănile lui Iisus pentru ca acea verificare să îl ajute să creadă în renașterea fiului lui Dumnezeu.
11. Semnificațiile alimentelor de pe masă, subiectul unor dezbateri!
S-a spus că sarea vărsată înaintea lui Iuda reprezintă trădarea acestuia sau, într-o versiune alternativă, este considerată un semn al ghinionului său, prin prisma faptului că el a fost ales dintre apostoli pentru a îl trăda pe Iisus. În mod similar, peștele servit la masă are și el semnificații controversate. Dacă era țipar, atunci el reprezintă îndoctrinarea și, prin aceasta, credința în Iisus. Totuși, dacă este hering, atunci el simbolizează un necredincios care neagă religia.
12. A inspirat unele dintre cele mai fanteziste teorii!
În cartea „The Templar Revelation”, Lynn Picknett și Clive Prince propun teoria potrivit căreia silueta din stânga lui Iisus nu este Ioan, ci Maria Magdalena. Autorii cărții consideră, de asemenea, că pictura „Cina cea de Taină” este o mușamalizare a adevăratei identități a lui Iisus, operată de Biserica Romano-Catolică.
Mai mulți muzicieni au speculat că adevăratul mesaj ascuns în „Cina cea de Taină” ar fi de fapt o coloană sonoră acompaniatoare. În 2007, muzicianul italian Giovanni Maria Pala a creat un cântec sumbru cu durata de 40 de secunde folosind note muzicale despre care se presupune că ar fi codificate în celebra pictură realizată de Da Vinci.
După trei ani, o cercetătoare de la Vatican, Sabrina Sforza Galitzia a interpretat semnalele „matematice și astrologice” din pictură într-un mesaj ce ar proveni chiar de la Da Vinci și care ar vorbi despre sfârșitul lumii. Ea afirmă că pictura „Cina cea de Taină” prezice un potop apocaliptic, care va acoperi pământul între 21 martie 4006 și 1 noiembrie 4006.
13. „Cina cea de Taină” a inspirat și ficțiunea populară!
Pictura nu a stat doar la baza cărții „Codul lui Da Vinci”. O parte din mitologia picturii este povestea în care se spune că Leonardo da Vinci a căutat ani la rând modelul cel mai potrivit pentru a-l picta pe Iuda. După ce l-a găsit, și-ar fi dat seama că era același bărbat care îi pozase în trecut pentru Iisus. Din păcate, anii de viață grea și de păcate i-au devastat chipul, în trecut angelic. Oricât de convingătoare ar putea să pară această poveste, ea este însă complet falsă.
Cum știm că povestea nu este adevărată? În primul rând, se consideră că Da Vinci a avut nevoie de trei ani pentru a picta „Cina cea de Taină”, în principal din cauza tendinței notorii a artistului de a-și amâna proiectele. În al doilea rând, povești despre decăderea spirituală care se manifestă și pe plan fizic există de multă vreme. Este foarte probabil ca o anumită persoană să fi decis de-a lungul timpului să atașeze picturii „Cina cea de Taină” o poveste similară, pentru a conferi astfel mesajului său moral un anumit sentiment de credibilitate istorică.
14. A fost imitată timp de secole întregi!
Artele frumoase și cultura pop au omagiat „Cina cea de Taină” cu o cavalcadă de imitații și parodii. Acestea variază de la o reproducere în ulei din secolul al XVI-lea la noi interpretări realizate de Salvador Dali, Andy Warhol, Susan Dorothea White și Vik Muniz – cel din urmă creând o copie a celebrei picturi în care a folosit sirop de ciocolată.
Reproduceri ale capodoperi renascentiste pot fi văzute și în „History of the World, Part 1”, o comedie de Mel Brooks, în „Inherent Vice”, un film noir regizat de Paul Thomas Anderson, dar și în „Viridiana”, de Luis Bunuel, o peliculă premiată cu Palme d’Or la Cannes, dar declarată „blasfemie” de către Vatican. A reprezentat și un punct important în intrigile producțiilor „The Da Vinci Code” și „Futurama”.
15. Vreți să vedeți cu ochii voștri „Cina cea de Taină”?
Faceți rezervări în avans! Deși „Cina cea de Taină” reprezintă unul dintre siturile culturale care nu trebuie să fie ratate în timpul unei vizite în Italia, mănăstirea în care se află pictura nu a fost construită pentru a primi grupuri numeroase de turiști. Doar 20-25 de persoane au dreptul de a intra în mănăstire în același timp, în cadrul unor vizite de 15 minute. Turiștilor care doresc să vadă „Cina cea de Taină” li se recomandă să își facă rezervări cu cel puțin două luni în avans. De asemenea, vizitatorii trebuie să fie îmbrăcați adecvat, altfel riscă să nu li se permită accesul în mănăstire.
