Pe 3 aprilie este Ziua Jandarmeriei, o zi de sărbătoare pentru cei ce poartă, cu onoare, haina de jandarm.
Pentru mine e o zi, încă o zi, în care aprind o lumânare în memoria bunicului meu, Vasile.
A fost jandarm în perioada interbelică şi şi-a servit cu credinţă ţara. Era venit din Ardeal în Moldova, aducând cu el bunurile sale cele mai de preţ: ideile unioniste ale lui Iuliu Maniu şi o vioară.
După Al Doilea Război Mondial, onoarea şi credinţa nu mai erau însă valorile vremii în România. Comunismul impus de sovietici a făcut ca adevăraţii patrioţi să ajungă în puşcării. Refuzul lui de a colabora cu noua putere bolşevică, împotriva propriilor concetăţeni, i-au adus ani de suferinţă în temniţele comuniste ori la canal, suficient cât să se îmbolnăvească iremediabil.
Vioara pe care mi-a dăruit-o înainte de a muri am purtat-o până am terminat Conservatorul şi, de câte ori studiam, gândul meu era la El. Ideile lui le port şi acum în gând şi în suflet.
Cinste, onoare, credinţă. Încă un Om care a plătit cu viaţa dragostea de ţară.
O ţară care i-a interzis credinţa (era greco-catolic, asemenea marilor unionişti ardeleni), i-a interzis profesia, i-a interzis viaţa.
3 aprilie, Ziua Jandarmeriei – o sărbătoare la care merită să ne aducem aminte de toţi eroii noştri!
