Mea culpa, mea maxima culpa – partea I

Jocknews: Nu ştiu dacă am fost naiv sau prost, dar îmi fac mea culpa. În urmă cu zece ani, am sperat că ne va fi mai bine cu Iohannis preşedinte, după principiul că mai prost preşedinte ca Băsescu nu se poate.

Şi, cuprins de patima creaţiei, am scris…(<<…..>>)

 << Guten Morgen, Herr Klaus !

Totdeauna am considerat cristalinul râu Cibin drept simbol şi leagăn al vechii urbe Cibinium, în prezent, Sibiu, – recunoscut de papa Celestin al III-lea într-un document ecleziastic tocmai în anul 1191, decembrie, 20.

Totdeauna am avut un respect deosebit faţă de populaţia germană din acest oraş, descendentă a coloniștilor saxoni care au emigrat în secolul al XII-lea din zona Luxemburg, Alsacia şi Lorena, prima atestare documentară în forma Hermannstadt datând din anul 1223.

Pe atunci, în ţinuturile actualei capitale a României, de sute, poate chiar de mii de ani, păşteau oile.

Începuturi

În secolul al XIV-lea Hermannstadt a devenit un mare centru de comerț și timp de secole a fost cea mai importantă cetate germană din Transilvania. În anul 1292 este atestat primul spital din Regatul Ungariei. La 1350 se înființează prima monetărie din Transilvania iar în anul 1366 Hermannstadt este declarat „oraș”. Meșteșugarii urbei erau organizați în bresle, în 1376 fiind cunoscut un număr de 19 bresle. În anul 1380 a fost documentată în Sibiu prima școală din Regatul Ungariei.

În acest timp, pe malurile Dâmboviţei oile păşteau. Poate doar ciobanii erau ceva mai mulţi.

 Abia la 21 septembrie 1459, într-un act emis de Vlad Ţepeş este atestată documentar Cetatea Dâmboviţei, în jurul căreia, mai mult ca sigur, ciobanii păşteau oile.

De la farmacie la limba română şi …rachete

Hermannstadt îşi vede, nemţeşte de treabă, consemnând: prima farmacie în Regatul Ungariei (1494), primul orologiu instalat în turn pe teritoriul actual al României (1494), prima fabrică de hârtie în Regatul Ungariei (1534), tipărirea Catehismului luteran, prima carte în limba română (1544), primul experiment cu rachete din lume, realizat de Conrad Hass (1551).

Pe malurile Dâmboviţei, între anii 1558-1559, la Curtea Veche este construită Biserica Domnească, ctitorie a domnului Mircea – şi mai cum altfel, dacă nu – Ciobanul, aceasta rămânând până astăzi cel mai vechi lăcaș de cult din oraș păstrat în forma sa inițială. După încă 100 ani, Bucurestiul devine, din ordin turcesc, capitala Ţării Româneşti (1659).

Capitala Hermannstadt

Hermannstadt îşi continuă ascensiunea şi devine capitala Transilvaniei din anul 1692 (până în 1791). Oraşul înfloreşte, prin Palatul Brukenthal și Biserica romano-catolică „Sfânta Treime”. Este înființată prima fabrică de bere de pe actualul teritoriu al României (1717). Se deschide prima sală pentru spectacole de teatru în casa baronului von Möringer din Piața Mare (1769), Franz-Joseph Müller von Reichenstein descoperă elementul chimic telur (1782). Se inaugurează primul teatru permanent din Transilvania (1788).

Totodată, este instalat în Cisnădie primul paratrăsnet din sud-estul Europei (1795), Samuel Hahnemann deschide primul laborator homeopatic din lume (1797). Este inaugurat primul muzeu din Transilvania – Muzeul Național Brukenthal (1871). Este dată în exploatare linia ferată Sibiu-Copşa Mică (1872) şi prima linie electrică din sud-estul Europei (1896). Oraşul este electrificat în 1897.  Sibiul devine al doilea oraș din Europa și al treilea din lume în care este utilizat omnibuzul – un precursor al troleibuzului (1904), iar un an mai târziu se introduce primul tramvai.

În tot acest timp, oile din jurul tinerei urbe dâmboviţeane devin din ce în ce mai puţine, iar ciobanii – din ce în ce mai mulţi – ajung orăşeni. La tradiţionalele lor maniere se adaugă unele noi ca peşcheşul, bacşişul, ciubucul, fala, risipa, setea de lux, lenea, intriga, frivolitatea, fudulia.

Speranţă şi încredere

 Anii curg şi curg, iar sibienii continuă să muncească, mult şi cinstit, obicei păstrat până în ziua de astăzi.

Pe malurile Dâmboviţei se naşte elita pământeană care trăieşte într-un lux exagerat: haine şi podoabe scumpe pentru soţii şi amante, atelaje somptuoase aduse de peste hotare, baluri şi ospeţe fabuloase pe bani mulţi, cu baiadere dansând din buric, aventuri spumoase prin iatace pline de perne moi şi luminate de făclii mirositoare (nu se inventase, încă, jacuzzi) nelipsitele manele, numărul mare de servitori (un soi de ,,antemergători”) – trai dus din mândrie, orgoliu şi vanitate, pentru a te da mare faţă de semenii tăi – obiceiuri păstrate până în ziua de astăzi.

Vestea că, în zilele noastre, în fruntea ţării avea să vină un sibian – şi neamţ pe deasupra – m-a încântat pe deplin, pornind tocmai de la istoria acestui minunat oraş, ajuns între timp şi capitală culturală europeană. Mi-am zis că pentru România începeau să se arate zorii unei noi ere. Şi atunci am rostit, cu încredere şi speranţă: ,,Guten Morgen, Herr Klaus !” >>

Va urma…

….pentru că oricât de naiv sau prost am fost, după o scurtă perioadă m-a lovit realitatea în creştetul capului. Iar despre cucuiul produs de acele prime realităţi, acele „priorităţi” iohanniste vă veţi reaminti şi vă veţi minuna în episodul următor. De aceea îmi fac „mea culpa, mea maxima culpa”.

Citește și: Negativistul pozitiv / Historical Joke – A domnit sau a dormit?