JokeNews: În sfârşit, am reuşit. Am ajuns…nicăieri.
Românul şi lumea bună
Află un român că lumea bună, spuma, elita societăţii se adună anual la Filarmonica din Viena. La concertul de Anul Nou.
Trimite românul nostru o scrisoare de intenţie celor mari şi tari, că vrea şi el în lumea bună.
Primeşte o invitaţie, cu menţiunea că, tehnic, trebuie să îndeplinească nişte condiţii.
Condiţii şi condiţionări
Bucuros de invitaţie, românul descoperă că, tehnic vorbind, trebuie să aibă ţinută de gală. Află el că ţinuta de gală presupune costum, deci şi-l cumpără şi hop, la Viena.
Se uită europenii strâmb la el şi află de la un german că nu ajunge numai costumul, trebuie şi cămaşă albă.
Perseverent, românul îşi completează ţinuta şi, cu toate acestea, an de an nu e primit în lumea bună.
Ba că mai trebuie pantofi de lac, ba că nu merge fără curea de piele, ba că olandezul nu concepe ţinuta fără papion.
Într-un sfârşit, cu ţinuta perfectă din punct de vedere tehnic, se prezintă în faţa somptuoaselor uşi ale Musikverein, centrul muzicii clasice din Viena.
Portarul austriac îl priveşte cu dispreţ şi-i spune că…poate asculta concertul de afară, „pe cale aeriană”. În interior, în Sala de Aur, per pedes, terestru, nu.
Supărat, românul revine în ţara lui şi află că unora le pute că nu s-a spălat pe picioare. Asta nu era, tehnic, o condiţie.
Poveste cu final fericit
Povestea are însă final fericit. Românul, spălat pe picioare, parfumat, la costum şi cu toate accesoriile asortate corespunzător, revine la Filarmonică.
De data aceasta, portarul îl salută respectuos şi-l invită, în sfârşit, în celebrul edificiu.
Impresionat de arhitectura maiestoasă, românul îşi dă seama, într-un târziu, că e singur in sală. Scena e goală. Orchestra lipseşete. Doar portarul îl acompania în mod discret.
– Şi concertul? Orchestra? Asistenţa? Reprezentaţia, unde e reprezentaţia?
Portarul îl priveşte cu milă.
-Reprezentaţia? Era pe când nu se vedea. Azi, o vedem şi nU E.
Similitudini
Orice asemănare cu procesul de aderare a României la spaţiul Schengen este pur întâmplătoare.
Cât despre marea reprezentaţie care reunea elitele….Elitele s-au întors la casele lor şi interpretează în tonalităţi şi tempouri diferite propriile partituri, cu propriile orchestre. Iar cei care cântă fals sunt daţi afară.
Citește și: Pseudopolitikóschólio

1 cometariu
[…] Citește și: Schengen – o poveste cu tâlc […]
Comentariile sunt inchise.