Între pizmă şi blesteme

564

Promiteam la sfârşitul materialului anterior că-mi voi exprima opinia referitoare la textul Imnului naţional.

Legea fundamentală

Aşadar, conform  Constituţiei României – Titlul I, articolul 12(3) – Imnul naţional al României este „Deșteaptă-te române”.

Legea nr.75 din 16 iulie 1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice  consfinţeşte faptul că imnul are 11 strofe conform anexei 2, iar în varianta prescurtată are 4 strofe, conform anexei 3.

Neclarităţi

Deşi totul pare foarte clar, eu am câteva nelămuriri:

1. Câţi dintre reprezentanţii noştri – Preşedinte, parlamentari, aleşi de la toate nivelurile, miniştri, secretari de stat şi şefi de agenţii – cunosc (au citit) cele 11 strofe ale Imnului naţional? 1%? Cred că-i foarte mult.

2. Dacă există un Imn naţional, chiar cu acea formă prescurtată, de ce în urmă cu câţiva ani, la o anumită festivitate, s-a interzis pronunţarea unui nume: Traian? Oare nu se ştia că este vorba de Marcus Ulpius Nerva Traianus (n. 18 septembrie 53, Italica Santiponce, d. 9 august 117 Selinus Cilicia), Împărat Roman între 98-117 şi nicidecum de  Marinelus Băsesescus Nervosus Traianus (n. 4 noiembrie 1951 d.H.,  Românica, antePontus Euxinus (Murfatlarus) – exPreşedintus, Europarlamentarus et Bachus simpatizantus?

3. Cum de în Parlamentul României, la intonarea Imnului naţional, anumite persoane îşi permit să pocească numele lui Traian? Le e ruşine de latinitatea acestui popor? Sau au o obligaţie  pentru porţia de haleală, gratis, cerşită  pe la porţi străine? 

Ne deşteptăm, sau nu?

4. De ce “Deşteaptă-te”? Eu şi încă 80% din populaţia acestei ţări suntem treji şi, câteodată, sătui de muncă atunci când, dimineaţa, se cântă Imnul la Radio ori TV. O fi valabil pentru reprezentanţii noştri, care dorm în bănci şi la orele prânzului.

5. De ce “Deşteaptă-te”? 80% din populaţia acestei ţări şi eu pe deasupra nu suntem tâmpiţi, “lipsiţi de inteligenţă”, cum ar zice DEX-ul. Avem un IQ acceptabil şi, oricum, nu facem tâmpeniile pe care le fac aleşii noştri.

6. Cum “ne nimiciră a pizmei răutate şi oarba neunire la Milcov și Carpați” când avem peste 15o ani de la unirea lui Cuza şi 100 de la Marea Unire? Chiar nu mai e de actualitate. Şi care-i chestia cu pizma?

7. Tot respectul pentru mame, dar s-o lase mai moale cu blestemele: “de fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă, oricare s-ar retrage din gloriosul loc..”. Mamaie, am intrat în Uniunea Europeană şi în NATO! Iar duşmanii noştri istorici, acum, ne sunt aliaţi!!!

8. “N-ajunse iataganul barbarei semilune, A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim; (unde?n.a.) Acum se vâră cnuta în vetrele străbune…” Ei, da, de la iatagan ni se trage cu şpăgile şi corupţia. Şi de la semilună. Ele, şi numai ele, sunt de vină că DNA-ul nu-şi mai vede capul de treabă, noi, nu!

„GHINION!!!”

 9. “N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie, Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm; Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie, Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!“. Hai, fraţilor, limba ne-o răpim singuri când nu luăm bac-ul. Nu suntem noi cei care “ne simtem bine” când avem “succesuri”? Iar când unii iau “decât” bac-ul, i-aţi văzut murind că şi-au scrântit limba?

10. “…Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată  Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!”. Slăbuţ, slăbuţ… Versurile astea nu ne mai reprezintă de mult timp. Dar de-o întreagă industrie furată, de resurse furate, de valori de patrimoniu furate, de drepturi intelectuale furate ce-ar spune străbunii noştri? “La trecutu-ţi mare, Mare viitor?” Şi nu ni le-a furat nimeni, ni le-am furat singuri-singurei şi le-am dat pe degeaba.

11. Nu ştiu ce ne-au pus în cafea barbarii de tirani dar când să dăm dovezi la lume că suntem în stare de ceva,  la care să se-nchine și cruzii… dușmani, nouă ne iese tot pe dos: autostrada e tot în studii de fezabilitate, fondurile europene ni se scurg printre degete, sănătatea e bolnavă, învăţământul – needucat (prin cei 50% profesori care n-au luat titularizarea şi, în aceeaşi proporţie, prin elevii care n-au luat bac-ul ori s-au pierdut pe drum) – iar democraţia noastră originală…. ei, da!, am ajuns la ea în acea “duminică-când am votat politica-care”, cum bine zicea un ziarist.

”GHINION!!!” (citat dintr-un celebru clasic în viaţă).

Argument

În rest, respect imnul pentru că e imn, nu pentru că îmi place ori pentru că mă reprezintă. Nu voi poci imnul cu alte cuvinte dar nici nu voi cânta vreodată versul “Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm”. (Vezi foto dacă nu înţelegi textul). Chiar nu mă simt. Cine se simte, să-l cânte. Ştiu cine sunt şi din ce neam mă trag. De aceea îmi doresc un imn demn, de luptători, nu unul de blegi, de plângăcioşi ori de slugi.

Aşa cum scriam şi-n materialul precedent, “Pui de lei” este mult mai potrivit spiritului nostru, latin, atât ca text, cât şi ca muzică. Este mult mai accesibil şi are o anume decenţă pe care actualul imn nu o are.

„Pui de lei” poate fi alăturat oricând imnurilor altor ţări, care au nişte versuri reprezentative pentru naţiile respective şi o muzică pe măsură.           

Un Imn al demnităţii: „Pui de lei”

(versuri: Ioan Nenițescu; muzica: Ionel G. Brătianu)

Eroi au fost, eroi sunt încă / Și-or fi în neamul românesc

Căci rupți sunt ca din tare stâncă / Românii orișiunde cresc.

E vița noastră făurită / De doi bărbați cu brațe tari

Și cu voința oțelită, / Cu minți deștepte, inimi mari.

Și unu-i Decebal cel harnic / Iar celălalt Traian cel drept

Ei, pentru vatra lor amarnic / Au dat cu-atâția dușmani piept.

Și din așa părinți de seamă / În veci s-or naște luptători,

Ce pentru patria lor mamă / Vor fi mereu învingători,

Au fost eroi, și-or să mai fie, / Ce-or frânge dușmanii cei răi,

Din coasta Daciei și-a Romei / În veci s-or naște pui de lei.

Citește și: ÎNTRE MINORE ŞI MAJORE