JokeNews: După lupte seculare care au durat ceva vreme….
„Democraţia” dâmboviţeană
-după alegeri democratice şi nominalizări aşişderea în organizaţiile PSD şi PNL de la capitală;
-după reţinerea de a-şi arăta reciproc obrazul, pe care nu ştiau dacă urma să-l scuipe sau să-l pupe;
-după toată vânzoleala din presă cu breaking-news şi informaţii pe surse;
-după…după…proverbul românesc „doi aleargă şi al treilea câştigă” s-a potrivit mai bine ca oricând.
A fost nominalizat candidatul unic al coaliţiei la Primăria capitalei, în persoana lui Cătălin Florin Cîrstoiu, de profesie medic.
Mai ceva ca în Caragiale, într-un final apoteotic, cei doi „cadindaţi” aleşi au fost nominalizaţi drept coordonatori ai campaniei celui numit, nu înainte de a fi recompensaţi cu ceva promisiuni. Happy-end-ul a culminat cu „pupat Piaţa Endependenţei”, pardon stimabililor, pupat Piaţa Victoriei.
Mai urmează doar ca Rareş Bogdan să ne convingă că „doctor de dinţi” e sinonim cu „doctor de oase”, pentru că dintele este un os, tot aşa cum şi funcţia de europarlamentar e un os (de ros).
Normalitatea anormală
„Democraţia” dâmboviţeană ne-a obişnuit deja cu practici subversive, statul paralel, serviciile şi alte alea care au intrat în cotidian.
Mai ţineţi minte pe unul, zis Dragnea, când a trebuit să propună un premier? Nimeni nu ştia nimic. Nici măcar pesediştii. Şi a scos-o din joben pe biata Sevil Shhaideh, o femeie onorabilă, profesionistă, pusă într-o postură penibilă.
Mai ştiţi pe unul, zis Ciolacu, când a anunţat că în fruntea listei cu europarlamentari va fi o femeie? Nimeni nu ştia nimic. Nici măcar pesediştii. Şi a scos-o din joben pe Ramona Chiriac, din nou o femeie onorabilă, profesionistă, dar pusă într-o postură penibilă. Cum să pui o „independentă” pe o listă politică? Cu ce familie politică va vota în Parlamentul European? Cu popularii? Cu socialiştii? Cu Renew? Poate cu verzii? Dar asta e „normalitatea” unora care au deranj mare în creier.
Cam la fel s-au petrecut lucrurile şi cu nominalizareaa candidatului coaliţiei la Primăria capitalei. Acelaşi circ. Acelaşi joben. Aceiaşi măscărici. Plus misoginismul medieval al premierului care, în sfârşit, a scăpat de Firea dându-i o funcţie de nerefuzat. Of, Caragiale, cât de actual eşti!
Argumente pro şi contra
Revenind la candidatul unic al coaliţiei, descoperim un personaj ideal pentru a da naştere la tot felul de argumente pro şi contra.
Să enumerăm câteva subiecte de comentat:
-Medic. Şi director. Şi decan. Şi toate în acelaşi timp. Şi ce?
-Finul lui Băse. Naşul fiicei lui Băse. Cavalerul lui Băse, decorat cu nu-ş’-ce Ordin de Băse. Băse şi ce?
– Avere. Cam mare. Să mai spună cineva că trebuie mărite salariile în sănătate. Şi ce?
-Şcoală – Sef de promoţie. Facultate serioasă, la zi. Doctorat. Propus de unul fără şcoală. Şi ce?
-Profesie nobilă – medic. Specializări. Profesor universitar. Propus de unul fără nici o profesie. Şi ce?
Arhipelagul românesc – „Democraţia” dâmboviţeană
„- Cîrstoiule, ai călcat pe urmele lui Oprescu. Medic, director al SUUB, primar…
– În ce-am călcat?”
Când preiei o grea moştenire de imagine şi urmezi paşii pe care i-a făcut un urmărit internaţional, e imposibil să nu dai de bănuit.
Deja caut informaţii despre eventuale proprietăţi prin Dubai, poate o insulă, ceva, prin Grecia, să avem şi noi un arhipelag românesc pentru primarii capitalei. Dacă nu, măcar o plantaţie de portocali prin inima mafiei siciliene…ca să ştim unde vom trimite viitoarea pensie, cu indexări cu tot. Că aşa e obiceiul democraţiei dâmboviţene.
Qui se semble
Dacă tot ne-am lovit în proverbe, hai să ne amintim că „cine se aseamănă, se adună”. Legăturile de amiciţie cu Băsescu, naşu lu’ finu şi finu lu’ naşu, încrengăturile astea de rubedenie prin alianţă ar putea atârna greu în faţa alegătorilor. Dar aceiaşi alegători l-au iubit pe Băsescu. L-au ales primar al capitalei. Deci, cine se asemănă…L-au ales şi preşedinte de trei ori…De două ori constituţional şi o dată refuzându-i suspendarea.
Şi ce dacă Băsescu a fost un turnător? A fost un turnător patriot, i-a turnat pe români la români. Nu i-a turnat la KGB (FSK/FSB), CIA ori Mossad, cum fac politicienii de azi.
Dilatarea timpului
Nu sunt eu Einstein, să explic teoria relativităţii sau cum se dilată timpul, dar să fii şi manager, şi medic, şi profesor universitar, şi decan? Mă duce gândul la managerul pesedist al maternităţii din Botoşani care, 24 de ore din 24 manageria cu sârg maternitatea. Când să fi avut timp să opereze ori să asigure o naştere? Bine, tractoarele nu se operează la maternitate şi nici nu nasc pui vii, chiar dacă managerul era tractorist. Totuşi….
Să conduci un spital, să conduci o facultate, să conduci un Cadillac, başca operaţiile, başca orele de curs, plus atâtea articole în reviste de specialitate. Ca să nu mai vorbim de întâlnirile cu Ciolacu ori cu Ciucă, fie ele şi telefonice.
Jocul de noroc
Norocul lui Cîrstoiu e că funcţia de primar nu necesită timp. De câte ori l-aţi văzut dimineaţa, la prima oră, pe NeverNicuşor Dan la primărie? Niciodată. E drept, era ocupat cu procesele pe care le avea cu unu’ zis NemerNicu-şor Dan – ONG-istul. Dar audienţe, alea legale şi obligatorii, aţi auzit să le fi ţinut primarul Never-Nemer? Niciodată. Deci, ce poate fi mai bun decât să fii primar?
Totuşi, trecerea de la statutul de medic şi profesor universitar la cel de primar implică un risc. E o adevărată loterie, un joc de noroc şi, pentru mine, un lucru de neînţeles. Cum să renunţi la salariul declarat de 10000 de euro pe lună ca profesor – medic şi să accepţi un salariu mai mic ca primar? Sau aici se aplică reclama aia stupidă de la jocurile de noroc: „Dacă tot pierdem, măcar să câştigăm!”.
Așa-i pe la noi, „Democraţia” dâmboviţeană!
Citește și: „CIUCĂ CANDIDAT” – O „CACOFONIE POLITICĂ”
