Verzele electorale în goană după ciolan

JokeNews: Scriam prin septembrie, când încă nu începuse campania prezidenţială, la care toţi candidaţii au furat startul: „Când tac, politicienii noştri par deştepţi”. Dar minunea nu ţine mult.

Iar când vorbesc…şi vorbesc…şi vorbesc, le descoperi adevărata valoare: de la zero spre zero barat.” Practic, o varză politică în goană după ciolan.

Ciocoii vechi şi noi

Vechilul de Buzău, zis Ciolacu, promite. După ce şi-a tras bugetul ţării timp de mai bine de un an pe persoană fizică, uitând să facă rectificarea bugetară, promite.

Promite şi dă pe sub mână pentru a-şi securiza funcţia. Dă la primarii lui, la acoliţii lui, dă preşedintelui pentru avioanele private ori pentru vila cu trei găuri.

Promite şi, în egală măsură, compromite România. Nu-l duce capu’ că fiecare nou-născut nu e un român liber, ci o slugă cu o datorie de 10000 euro. E CEC-ul guvernamental pe minus, cu care pleacă în viaţă fiecare.

Promite o ţară în care umblă câinii cu covrigi în coadă, covrigii fiind, desigur, de Buzău. Uită să ne spună că gaura face şi ea parte din covrig, altfel ar fi lipie.

Politic vorbind, e varză. Dar o „varză călită” în războaie politice, care vrea și la ciolan.

Catastrofa politică

Când scriam că „Ciucă-candidat” e o cacofonie politică era chiar de bine. Timpul ne-a demonstrat că-cacofonia s-a transformat într-o adevărată catastrofă politică. Şi, ca-catrastofă politică ce e, a devenit opozantul propriului guvern din care face parte partiduleţul său. Vrea să-şi recâştige electoratul cu singura idee fixă care-i bântuie capul: lupta anti-PSD. Iar partidul istoric – devenit între timp partiduleţ isteric – care s-a trezit cu el moţ, impus în frunte – abia aşteaptă să-i ordone „La stânga-mprejur!” şi să-i dea un şut în fund. Doar aşa ar putea scăpa de o acritură. O varză murată şi politică în acelaşi timp. Doar aşa ar putea deveni din nou partid istoric, recâştigându-şi „onoarea, demnitatea şi predictibilitatea” pierdute de „că-Candidatul că-Catrastofă” (Hă-hă-hă, a fost o glumă, măi Măruţă, nu te-ai prins?). Nicio șansă la ciolan.

„Prostănacul” candidat

Când un personaj cu zâmbet de jur împrejur şi „socialism cu faţă umană” te face „prostănac”, nu ştiu dacă e o vorbă de ocară sau un compliment. Pentru mine, înjurătura duşmanului nu poate fi decât un compliment.

Aşa „prostănac” şi furat în alegeri „ca la uşa cortului”, Geoană a fost numit, totuşi, secretar adjunct NATO. Să nu fi ştiut americanii cu cine au de-a face? Fraieri şi americanii ăştia, ar zice unii.

Noroc cu propagandiştii pupincurişti coldişti care au primit un os de ros: lovitura sub centură. Ei deţin adevărul absolut. „Hoţul!” strigă hoţii. „Putinistul!” strigă putiniştii. Nişte canale (sau canalii) varză, cu mult „Ghiţă”.

Cât despre candidatul independent…. e greu să te arunci din bazinul cristalin al NATO în mocirla dâmboviţeană. Indiferent de stilul de înot, gunoaiele te trag la fund. Cât despre discursul politic…şi el e varză de p(r)ost (fără ciolan). Se adresează tuturor, deci nimănui.

Vorbele frumoase, elevate, diplomatice nu sunt pentru masa de „Dorei”. Lor trebuie să le vinzi pomeni cu bani, cu mulţi bani, cu ajutoare pentru nemuncă şi burse pentru repetenţi – viitorul stângii româneşti. Sau să-i prosteşti cu „dreapta” cea bună şi „stânga”  cea comunistă.

Debusolaţii mileniului III

Când centru-stânga domină în preferinţele electoratului, deşi decontează minusurile guvernării, nu-ţi rămâne decât să te dai de dreapta.

Nu contează că în toată Europa neo-marxiştii sunt de stânga, la noi USR e de dreapta. LGBD-işti cu crucea mare atârnând de gât, cu „naţiune” şi „familie” în noul discurs electoral, cu alianţe imaginare şi penali „fără penali în funcţii publice”, neo-marxiştii români se agaţă cu disperare de o primăriţă dintr-un prăfuit orăşel de provincie. Cum puţină lume a trecut prin Câmpulung să vadă „marile realizări” ale primăriţei, lumea crede ce aude. Iar cine crede – are certitudini, cine ştie – are îndoieli.

Orbiţi de sloganul „mai rău ca ăsta nu se poate” românul a ales de fiecare dată din prost în mai prost. Instruită de Băsescu că dacă e blondă e suficient să ajungă în înalta funcţie, primăriţa mai debitează câte o tâmpenie ori de câte ori deschide gura. Doar că susţinătorii ei…ei, da!…ei sunt intelectualii corporatişti care gândesc cu AI-ul, ei sunt cei mai prezenţi şi activi pe reţelele sociale şi se cred cei mai deştepţi, chiar dacă susţin că pământul este plat. Ei sunt cei de stânga duşi cu capul în dreapta. Toţi sunt varză, fie ea şi de Bruxelles.

Candidatul „Camerist”

Candidatul care şi-a ratat vocaţia de cameraman TV, filmând toată ziua cu device-ul personal, a devenit într-un final „camerist”. Promite case cu 3 camere la numai 35000 de euro. Asta fără teren şi fără utilităţi. Putea să ofere şi cu 30000 fără tablă pe acoperiş, cu 25000 fără texturat, cu 20000 fără gresie şi faianţă şi chiar cu 10000 fără pereţi interiori. Lăsa creativitatea fiecărui naiv să debordeze în diverse aranjamente interioare. Deşi de aranjamente interioare se ocupă guvernanţii.

Iar naivi care cred că asta e treaba unui preşedinte sunt destui. Sunt cei care duc dorul unui tătuc, cei care simt lipsa biciului dictatorial pe spinare, cei care vor să li se spună ce, unde, cât, cum, fără să se întrebe „de ce?”.

Înfipt ca un ardei iute într-o mâncare de varză, „Cameristul candidat” adună vot după vot, mai ales după ce a rămas singura varză suverană, după dispariţia „sărmăluţei” în foi de curechi care i-a lărgit orizontul. Și acum, parcă, parcă se întrezărește și un ciolan.

Regina balului

Deşi candidaţi sunt mulţi, unii mai onorabili, alţii mai puţin onorabili, unii celebri, alţii anonimi, balul prezidenţial” are şi o vedetă.

Este Regina balului.

Este Curtea Constituţională.

Ea – instituţia supremă în Românica-capitalistă – ea diktează ce e democratic şi ce nu, ea diktează cum trebuie interpretată Constituţia, ea diktează ce ai voie să gândeşti şi ce nu, ea diktează cine poate candida şi cine nu, ea este apolitica politizată care participă la „dansul” puterii în campania prezidenţială. De aceea e regina balului.

Şi tot de aceea, din aceleaşi motive, România nu e America. Pentru că în România eşti liber să spui ce vrei, în timp ce-n America eşti liber şi după aceea, chiar dacă eşti candidat.

Nu pot să închei fără să spun că şi Curtea Constituţională e varză. Desprinzi o foaie şi descoperi o faţetă a adevărului. Desprinzi încă o foaie şi-ţi apare o altă faţetă a aceluiaşi adevăr. Şi tot aşa, foaie după foaie, ar trebui să pătrunzi până în miezul adevărului care este Constituţia însăşi şi care nu are nevoie de interpreţi.

Citește și: Negativistul pozitiv