Mâine candidează tata

SickNews: Trăim într-o lume din ce în ce mai bolnavă, o lume în care refuzăm să „ne uzăm” propriul creier, preferând opinia gloatei, a reţelei de socializare sau, mai nou, a inteligenţei artificiale.

Electorală

Campania electorală dâmboviţeană a fost marcată de tot soiul de evenimente. Între acestea se numără şi discursul de susţinere a lui Mircea Geoană, rostit de fiica acestuia. Un discurs demn de apreciere doar că….a doua zi deontologii şi părerologii televişti au descoperit că este inspirat din discursul unei tinere de peste ocean, nepoata lui Donald Trump. Un fel de plagiat.

Cercetare pe cont propriu

Cum discursurile, atât originalul cât şi „copia”, folosesc idei, fraze, sintagme şi o anumită topică „artificială”, formulări nefireşti pentru o relaţie interumană apropiată, am bănuit că adevăratul autor este…inteligenţa artificială. AI-ul nu judecă, nu empatizează, nu personalizează un text, el operează sec cu nişte  algoritmi.

Ca să probez această ipoteză, am cerut şi eu ChatGPT-ului: Vreau un discurs de susţinere a tatălui meu care mâine candidează la preşedinţia României, text care să aibă 300-400 cuvinte. Iar AI-ul mi-a servit-o:

Discurs

„Tatăl meu este un om cu o inimă mare și o viziune puternică, iar faptul că a ales să candideze la președinție este pentru mine o dovadă a angajamentului său de a transforma această țară într-un loc mai bun pentru noi toți. Îl susțin cu toată inima, nu doar pentru că este tatăl meu, ci pentru că știu cât de mult își dorește o schimbare pozitivă, cât de muncitor și determinat este în tot ceea ce face și cât de mult iubește oamenii și comunitatea din care face parte.

Tatăl meu a demonstrat întotdeauna că este un om integru, onest și empatic, calități pe care le consider fundamentale pentru un lider adevărat. De-a lungul vieții sale, s-a implicat activ în sprijinirea celor din jur, fie prin activități caritabile, fie prin proiecte care să ajute oamenii să aibă o viață mai bună. Am fost martor la toate momentele în care și-a sacrificat timpul liber și resursele personale pentru a-i ajuta pe cei care aveau nevoie de sprijin. De aceea, sunt convins că, în calitate de președinte, ar pune interesele țării și ale cetățenilor înainte de orice altceva.

Pe lângă empatie, tatăl meu este un om foarte educat și pregătit. Are o experiență vastă în domeniul său de activitate și a studiat intens pentru a-și dezvolta abilitățile de lider. Cunoaște foarte bine atât problemele economice și sociale cu care se confruntă țara noastră, cât și soluțiile viabile pentru a le rezolva. Este un om care ascultă și înțelege, dar și un strateg care știe când să ia decizii ferme.

Ceea ce îl diferențiază pe tatăl meu de alți candidați este pasiunea sa pentru corectitudine și justiție. Întotdeauna a crezut că toți oamenii trebuie să aibă drepturi egale și șanse reale de succes, indiferent de statutul lor social sau de circumstanțele în care s-au născut. Ca președinte, sunt sigur că va lupta pentru ca legile să fie aplicate corect și ca fiecare cetățean să se simtă respectat și protejat în această țară.

Pentru mine, tatăl meu este și va rămâne un model de perseverență și curaj. Îl susțin nu doar din loialitate familială, ci și pentru că am încredere că va aduce schimbări reale și necesare. Știu că este capabil să inspire oamenii să-și depășească limitele și să construiască un viitor mai luminos pentru toți.

Cred că, avându-l pe el ca președinte, România ar fi pe mâini bune. Este un om de cuvânt, un lider responsabil și o persoană care va reprezenta cu demnitate această țară. De aceea, îl susțin cu toată inima și am încredere că va fi cel mai bun președinte pe care îl putem avea.”

Vi se pare cunoscut acest text? Nu, nu e vorba de Donald Trump, nu e vorba nici de Mircea Geoană. E vorba de tata.

Lacrimi

La finalul discursului am început să plâng. Tata nu mai e printre noi de multă vreme iar dacă trăia, ar fi trebuit să aibă aproape 100 de ani. Dar de unde să ştie AI-ul?

ChatGPT-ul execută algoritmi. Şi dacă eram orfan, mi se inventa un tată. Şi dacă aveam un tată criminal, nebun ori dictator AI-ul mi-l „îmbrăca” în vorbe frumoase. Iar aceste vorbe sunt materializate într-un discurs destinat alegătorilor.

Ţinta discursului o reprezintă cei ce refuză să-şi „uzeze” propriul creier, preferând opinia gloatei, a reţelei de socializare sau, mai nou, a inteligenţei artificiale.

Interesant discurs, dar cel descris nu e tatăl meu. Acest „Tată” nu e cel care mă lua pe umerii lui, călare, cutreierând pădurile, nu e cel care mă ţinea strâns în braţe şi mă săruta pe creştet, nu e cel cu care înălţam zmeie ori cu care jucam şah. Am suficient timp să mi-l aduc aminte aşa cum era el şi, pentru nimic în lume, nu l-aş schimba cu un alt tată.

Mulţumesc ChatGPT pentru bunele tale intenţii, frumos text dar fără nici o legătură cu ce ştiu şi cu ce simt. Rămâi o simplă maşinărie sofisticată care „molfăie” fraze în compuneri anoste, fără suflet şi fără simţire.

Iertare, tată, că mi-a trecut prin gând să-ţi cer să fii pentru o clipă ceea ce nu ai fost şi nici nu ai fi vrut să fii. Te iubesc aşa cum ai rămas în sufletul meu: nemuritor!

Citește și: Necazul fermierului român