Sadnews: Românii merg la vot…. după o vreme înjură…. apoi iartă…. şi în final uită. După care, din nou merg la vot, iar înjură, iartă şi uită. Istoria se repetă, iar primul vers al imnului naţional rămâne lipsit de sens.
De la un președinte la altul
Pregătirea unei legi cu dedicaţie pentru o singură persoană m-a dus cu gândul la un personagiu istoric şi isteric, care încă ne mai bântuie existenţa.
Îmbibat în alcool pentru a se conserva posterităţii, asemenea exponatelor de la Muzeul Antipa, un ex-președinte mai scuipă venin la „canale” TV, atât cât i-a mai rămas.
Ajuns la putere pe vremea când „șapte case ale lui Năstase” deveniseră mai valoroase decât flota României „evaporată peste noapte, pe când tot românu’ ştia cât costă un termopan, dar habar n-avea cât valorează un vapor, alesul prezident a urcat în dealurile Cotrocenilor, nu înainte de a vărsa nişte lacrimi de crocodil pentru „dragă Stolo”.
Uituci, românii l-au reales în funcţia de președinte, când deja căpătase puteri paranormale.
Căci paranormal a fost ca într-o secţie cu două cabine să voteze 3000 de oameni în 10 minute. „Ce n-a văzut Parisul!” şi totuşi…a văzut.
Tot paranormal a fost şi contracandidatul său. Auzi, minune! Să se frigă cu „flacăra violet” şi să fie doborât de adierea Vîntului.
Iar paranormală devenise şi atitudinea „perpendiculară” asupra „statului paralel” pe care chiar el l-a „încotrocenit”.
După cele două mandate, prezidentul visa tot la putere, măcar senator ori deputat, dacă nu chiar premier.
Ceea ce m-a determinat la acea vreme, în urmă cu nouă ani, „să fabulez” un pamflet (sau „să pamfletez” o fabulă).
Macacul politicii româneşti
Într-o pustie ţară, într-o oază
E mare vânzoleală. Se votează.
Iar cel mai tare contracandidat
Este „primatul” zis, pe scurt, MACAC.
„- Votaţi cu mine, <DA>, şi nu cu el.
El are şapte case, e-un mişel.
Doar pentru voi eu m-am sacrificat
Şi lacrimi mari vărsat-am”, de MACAC.
<DA>, au votat bietele jivine:
„- Cu ăsta o să fie foarte bine!”
Iar el, în vârful obştei cocoţat
Gândea perfid: „MACAC! MACAC! MACAC!”
Dar, vai! Veni şi-o zi cu mare miză:
Întreaga junglă ajunsese-n criză.
Salarii, pensii, burse s-au tăiat,
Dar nu şi mârlănia de MACAC.
Rânjea maimuţa la televizor:
„- Hăă, Hăă! Eu sunt primatul jucător.”
Cu „băse” şi rahat ne-a împroşcat
Şi vorbe de ocară, de MACAC.
Doar pupeze-l iubeau. Şi coţofene
Dispuse să se lepede de pene.
Iar el, dorind s-arate că-i bărbat
Îşi arăta „macacul” de MACAC.
S-a revoltat, atuncea, jungla toată
Şi a votat, maimuţa s-o combată.
Dar şapte milioane n-au contat.
Contau doar nişte reguli de MACAC.
Sfârşitu-s-a mandatul. Iar noi toţi
Speram să se ocupe de nepoţi.
Pardon! Maimuţa la întors s-a dat
Şi-a demonstrat: MACACU-I TOT MACAC.
C-un nou partid, pe la televizor
Cerşeşte câte-un vot de la popor
Şi vrea s-ajungă, iarăşi, deputat
Şi premier, că-i „cel mai cel” MACAC.
E plin de el – şi de prostie plin –
Dar uită ce-a făcut. Este „virgin”.
La vot el vrea să punem toţi „VOTAT”,
Dar noi vom scrie, scurt: MACAC, MACAC.
Să revenim la „oile” noastre
Aşa cum scriam la început…românii merg la vot….după o vreme înjură…apoi iartă… şi în final uită. Istoria se repetă iar…şi iar… iar „Deşteaptă-te române!”- primul vers al imnului naţional – rămâne doar un text lipsit de sens.
În timpul acesta, actualul președinte, pe final de mandat, visează şi el la o funcţie de senator sau chiar de premier.
Visează…căci ce altceva poţi să faci când dormi de 10 ani?
Citește și: Inundații „electorale”
2 comentarii
[…] Citește și: Memento prezidenţial sau de la un președinte, la altul […]
[…] Citește și: Memento prezidenţial sau de la un președinte, la altul […]