Sicknews: Stăteam ieri pe tron – acolo unde şi regele merge singur – şi mă gândeam la rezultatele alegerilor, la comentariile televizate şi la declaraţiile politice.
Câştigătorii de serviciu
Ca de obicei, fiecare şi-a tras spuza pe turta sa, cât de tari au fost unii la capitală, cât de buni au fost alţii în diverse judeţe din ţară, cât de mari vor fi cei mici la toamnă sau peste 4 ani. Toate procentele de 10, 30, 50% erau privite cu optimism, deşi mimica era una tristă. „X” a câştigat cu cel mai mare procent, „Y” a luat cel mai bun scor din istoria partidului, „Z” a ieşit victorios în oraşe simbol ale României, unii au luat Primăria, alţii Consiliul, başca rezultatele la europarlamentare unde toţi îşi revendică victoria împotriva extremismului.
Cei numiţi „extremişti” par mulţumiţi şi ei de rezultate dar continuă să fie confuzi, nepricepând că nu poţi să fii şi naţionalist şi patriot în acelaşi timp, naţionalismul fiind opusul patriotismului. „E necesar să înțelegem, azi, că, spre deosebire de firescul și necesarul patriotism, naționalismul guraliv și mitoman e o formă gravă de delir antinațional” spunea de curând Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române. Lucru care poate fi, lesne, demonstrat.
Votul anti-concubinaj
Înainte de campanie, atunci când „marea coaliţie” se bâlbâia în alegerea noilor reprezentanţi pentru capitală, îndrăzneam să scriu că „… de la bucureşteni mă aştept, cu regret pentru cei doi candidaţi (Firea/Burduja), la un vot anti-Ciucă-Ciolacu”. Şi el a venit.
Nicuşor Dan nu este un geniu al administraţiei. I-au trebuit patru ani să descopere că Cişmigiul e peste drum de Primărie şi trebuie curăţat. Probabil că-i mai trebuie patru ani ca să termine procesele pe care, singur, şi le-a intentat. Şi, în mod sigur, niciodată nu va fi în stare să se bucure de atmosfera mirifică a sărbătorilor de iarnă. El este expresia tipică a tristeţii şi reprezentantul legal al tristeţii bucureştenilor.
Şi atunci, cum de a câştigat, detaşat, capitala?
Simplu, a fost un vot dat anti-concubinajului politic Ciucă-Ciolacu.
Tot aşa cum vot anti-concubinaj a fost şi la Timişoara.
E un curent care va creşte, se va extinde la nivel naţional şi va lovi, inclusiv, prezidenţialele.
Bruiaj electoral
Campania electorală, cu tot tacâmul ei de înjurături, bătăi şi misoginisme, cu sloganuri stupide, cu candidaţi asemenea alegătorilor – de la tâmpiţi notorii până la supereducaţi şi erudiţi – cu proiecte viabile ori promisiuni deşarte, cu susţinători oneşti amestecaţi cu pupincurişti de profesie, cu finanţatorii legali dar şi cu bani negri, cu semnături reale dar şi cu falsuri, toată această campanie, pe bune pentru unii ori mimată de alţii, a fost bruiată de „ancheta statului paralel”.
Naivi cum suntem, credem că e un succes al Justiţiei române.
Aş! S-au schimbat doar garniturile. O nouă „promoţie” a preluat controlul, alta e şcolită pentru a urma peste câţiva ani, iar „selecţiile” de candidaţi continuă.
România a fost, este şi va fi „câmpul tactic” al multor servicii secrete de pe toate meridianele lumii iar „colaboratori” băştinaşi găseşti la tot pasul.
În loc să arătăm cu degetul spre alţii căutând vinovaţi reali ori imaginari, mai bine ne-am uita la aleşii noştri parlamentari, care votează legi tâmpite. Ce aşteptări poţi avea când legea îţi permite să ajungi general la 30 de ani şi să te pensionezi la 40? Cu ce să-şi umple timpul bieţii generali aflaţi în floarea vârstei? Aproape că este o invitaţie să facă ceea ce fac…
Democraţia dâmboviţeană
Alegerile locale într-un singur tur, cuplarea localelor cu europarlamentarele, reguli noi în timpul jocului, tipărirea de buletine de vot cu o zi înainte de alegeri (nelegal) şi neasigurarea lor în număr suficient la unele secţii, mita electorală, secţie de votare cu un mort – lucru de preferat faţă de o secţie de vot cu un şarpe, căci mortul nu muşcă – toate emană spiritul dâmboviţean al alegerilor.
În acelaşi spirit dâmboviţean, un poliţist a fost muşcat de mână de o femeie, o şefă de secţie a fost ameninţată cu violul şi catalogată drept „muiere” de către un misogin…toate astea, şi câte altele creează, la un loc, imaginea democraţiei româneşti.
Cât despre organizare … m-au dat pe spate. Sper să termine de centralizat voturile înainte de Crăciun. Dar să nu ne încurcăm în amănunte şi să ne bucurăm că măcar legile lui Murphi funcţionează, căci numai la noi se putea întâmpla ca, fără nici o legătură cu alegerile, să izbucnească un incendiu la o fabrică producătoare de …apă (minerală).
Prezidenţiabilul 1
Discursurile liderilor politici prefigurează deja lupta pentru prezidenţiale.
Cu bunul simţ ce-l caracterizează, Ciucă recunoaşte din nou că nu are experienţă politică. Şi totuşi, împotriva bunului simţ ce-l caracterizează, nu exclude să candideze la prezidenţiale. Ce-l recomandă? Desigur, cariera militară şi calitatea incontestabilă de a spune în faţa superiorului „Am înţeles, să trăiţi!”. Dacă va fi ales, România nu va mai avea un preşedinte ci un guvernator. Specific coloniilor.
Şi cum cartea „Pas cu pas” a lui Iohannis a generat proiectul „România educată” care s-a materializat în cel mai mare procent din Europa de abandon şcolar, tot aşa, mă aştept ca volumul „Un ostaş în slujba ţării” al lui Ciucă să genereze proiectul „România militarizată” care să se concretizeze în procentul cel mai mare de dezertori.
Prezidenţiabilul 2
Cât priveşte concubinul său politic, Ciolacu, aproape că-mi e milă de el.
Se uită în gol şi nu pricepe nimic. E confuz.
A mărit pensiile dar a scăzut puterea de cumpărare. Cum Dumnezeu?
Priveşte pe telefon. „Uite, George Russell a plecat din pole position iar cursa a câştigat-o Max Verstappen. Olandez. Iar olandezii ăştia! Bine măcar că nu e austriac!”
A plafonat 10 produse alimentare, iar toate celelalte s-au scumpit. Cum? Cum?
Se uită pe WhatsApp. Exit poll-ul îi dă şi veşti bune. Scapă de Firea, va merge la Bruxelles. Scapă şi de Dâncu. Tot acolo. Grindeanu nu e un pericol, cât timp îi lasă jucăria de la Transporturi.
Vin rezultatele din ţară. Vede roşu în faţa ochilor. Schimonoseşte un zâmbet de învingător. Se aştepta, oare, la mai mult? Cine n-a votat cu ai lui? Ţăranii? Nu, că le-a promis ajutoare, că doar nu dă de la el! Plăteşte UE. Pensionarii? Nu, că le-a promis noi măriri…prin septembrie…după prezidenţiale. Pensionarii militari? Nu, că au 20000 pensie. Sau cuponul ăla cu 20000 era a lui Ciucă? Oricum ar sta lucrurile, e greu, e greu să priceapă ceva.
Mai bine l-am alege preşedinte, că acolo, la Cotroceni, poate dormi liniştit, ca Iohannis.
Euro-optimism
Ah, ce mă bucur! I-am ales la europarlamentare pe cei mai buni dintre cei buni. Îi doresc doamnei Ursula un nou mandat. Avem şi un cadou pentru ea. I-o trimitem pe doamna Şoşoacă. Abia aştept dezbaterile Parlamentului european şi nepreţuitele Directive.
Deja m-am pregătit pentru cea care se va aplica de la 1 iulie. Cea cu viitorul omenirii, încălzirea globală, poluarea…cea cu dopul de plastic legat de sticla de plastic printr-un inel de plastic. Inelul a apărut în plus, pe lângă sticlă şi dop, ca să reducem poluarea când reciclăm.
Aştept de la noii aleşi şi alte directive, pentru că, iată, în nemernicia noastră nu ştim cum să împăturim pătrăţelul de hârtie igienică pentru a-l recicla, protejând astfel pădurile, care protejează mediul, care opreşte încălzirea globală, care nu mai topeşte gheţarii.
Aşa cum am mai spus, stăteam ieri pe tron – acolo unde şi regele merge singur – şi mă gândeam la rezultatele alegerilor, la comentariile televizate şi declaraţiile politice. O mare mizerie. Şi-atunci am tras apa!
vezi și: CRIZA DE NORMALITATE
